Ce sunt postbioticele

Postbioticele sunt compuşi produşi în timpul procesului de fermentaţie a bacteriilor probiotice. Când probioticele se hrănesc cu anumite tipuri de molecule pentru a se înmulţi, ele lasă în urma lor deşeuri care se numesc postbiotice. Există mai multe tipuri de postbiotice – lipopolizaharidele, dipeptidele muramyl, un derivat al triptofanului, acidul teic, lactoceptina şi molecula p40. Acetaţii, butiraţii şi propionaţii sunt acizi graşi de lanţ mediu şi sunt cei mai studiaţi în prezent.

Legătura dintre prebiotice, probiotice şi postbiotice

Aşa cum am menţionat mai sus, microbiomii sau microbiotele, cunoscute şi sub denumirea generală de bacterii bune îşi au sediul central în intenstin. Prebioticele, probioticele şi postbioticele pot ajuta la menţinerea echilibrului florei intenstinale. Prebioticele sunt carbohidraţi care nu pot fi digeraţi de către corpul omenesc. Scopul lor este să furnizeze probioticele şi postbioticele, pentru a menţine echilibrată flora intestinală.

Beneficiul Postbioticelor

În timp ce probioticele sunt cele mai cunoscute dintre cele trei tipuri de bacterii, oamenii de ştiinţă studiază acum să vadă dacă nu cumva probioticele, în sine, nu sunt atât de bune pe cât se spune, cât, mai degrabă, produsul de dejecţie pe care-l lasă în urmă. Deşi studiul postbioticelor e nou, unul dintre beneficiile acestora este acela că sunt capabile să diminueze bacteriile nonbenefice, ajutând, astfel, la prevenirea infecţiilor şi bolilor. Studiile au arătat că postbioticele au ajutat la reducerea inflamaţiilor, ceea ce le-ar putea recomanda, în viitor, drept medicamente pentru reducerea simptomelor colonului iritabil.

Postbioticele şi prevenirea diabetului

Într-un studiu recent, cercetătorii de la McMaster University au descoperit că postbioticele îi pot ajuta pe cei care sunt într-un stadiu de prediabet să nu mai dezvolte diabet.

"Când bacteriile din intestin sunt dezechilibrate în mod cronic – boală denumită disbioză intestinală – o persoană poate deveni insulino-rezistentă sau prediabetică. Acest dezechilibru bacterial din intestin e foarte des la obezi. Studiul i-a dus pe cercetători să descopere că un anumit postbiotic, denumit dipeptidă muramyl, putea să reducă rezistenţa la insulină, indiferent de câte kilograme scade pacientul în greutate.

Surse de postbiotice

Pentru că au fost recent descoperite şi pentru că studiul lor e abia la început, postbioticele nu sunt la fel de accesibile ca probioticele. Dacă, totuşi, reuşiţi să faceţi rost de postbiotice, căutaţi un produs care să conţină mai multe tipuri de postbiotice, mai ales acizi graşi de lanţ scurt. Dacă incluzi anumite alimente în dieta ta, poţi să-i măreşti corpului tău capacitatea de a-şi produce proprii postbiotici. Unele dintre cele mai bune suplimente pe care le poţi lua pentru stimularea producerii de postbiotice sunt spirulina, chlorella, tescovina de struguri, aloe vera fermentată, oţet de mere şi oţet de cocos.


Sursa foto: mentalfloss.com