1.      Prima zi de şcoală

 

Felul cum gestionăm noi,părinţii,această zi deosebit de importantă din viaţa micuţului nostru,este parte importantă a succesului viitor. Să nu uităm că,din chiar prima zi,lucrurile se schimbă definitiv. Şcoala este necesară,dar copilul devenit acum „de meserie“ şcolar o va resimţi ca pe o obligaţie. Ca să treacă mai uşor peste asta,îi povestim cum e cu:„Ai carte,ai parte“ şi apoi,înainte de începerea şcolii,îl plimbăm pe copil prin clădire. Şi pentru ca impactul la întâlnirea cu necunoscutul – spaţiu,învăţătoare,colegi – să fie mult atenuat,ar fi bine să-şi cunoască şi învăţătoarea.

 

2.      Greşeala comparaţiilor

 

Teama de şcoală îşi are cel mai des rădăcina în comportamentul greşit a părinţilor. Din dorinţa de a sădi în copil spiritul de competiţie,suntem tentaţi să dăm exemplul altor copii cu note bune. Comparaţiile nu sunt nicidecum factori de stimulare,ci de inhibare. Copilul se simte inferior şi lipsit de aprecierea propriului său părinte,se revoltă şi se comportă ca atare.

 

3.      Dascălii sau colegii

 

Deşi le rezolvă adesea bine,temele au devenit motiv de nelinişte. Ca să aflăm cum stau lucrurile,trebuie să vorbim deschis şi cu blândeţe,astfel încât copilului să nu-i fie frică să ne spună adevărul. S-ar putea să aflăm că învăţătoarea,fiind prea severă,a indus o stare de teamă sau că are un coleg care-l timorează frecvent. Este bine să mergem la şcoală şi să dezamorsăm cu diplomaţie situaţia. Dacă nu găsim un partener pozitiv în persoana învăţătoarei sau profesorului,iar copilul refuză să mai meargă la şcoală,soluţia este cea a mutării într-o altă clasă.

 

4.      Are prea multe activităţi

 

Suprainstruirea copilului apare din dorinţa părinţilor de a face cel mic tot ceea ce nu au reuşit ei să facă. Consecinţa prea multor activităţi extraşcolare-cursuri de tot felul:engleză,pian,desen,balet,diverse sporturi-este epuizarea. Se instalează oboseala,randamentul şcolar scade şi se poate ajunge chiar la o nevroză. Asta nu înseamnă că atunci când copilul are un talent acesta să nu fie cultivat,ci doar că trebuie să-i dozăm corect efortul lasând întotdeauna timp şi pentru joacă.

5.     Emoţiile când este „ascultat“

Pentru unii copii,gândul că trebuie să se ridice în faţa clasei şi să vorbească produce spaimă şi panică. Acestor copii nu le este frică  de note,ci de public (de profesor şi de colegi). În acest caz,părinţii trebuie să-l înveţe pe cel mic să vorbească în faţa necunoscuţilor,să aibă curaj şi să spună ceea ce ştie.

Ştiai că…impunerea performanţei,urmată de pedepsirea copilului pentru un rezultat slab,nu numai că nu îi stimulează dorinţa de succes,dar îi şi accentuează teama de şcoală,alterând profund relaţia părinte-copil?