Pe drumul care leagă oraşele Piteşti şi Curtea de Argeş,la 6 km de satul Vâlcele,se află Biserica Izvoarelor de Leac,numită şi Biserica „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”,loc binecuvântat cu şapte izvoare tămăduitoare presărate pe dealul numit „Valea Radului”.

Piatra de temelie a bisericii s-a pus în august 2003,iar sfinţirea ei a avut loc la 25 septembrie 2004.

Biserica există datorită unui miracol

Cu mulţi ani înainte ca pe meleagurile unde curg cele şapte izvoare tămăduitoare să fie construită o biserică,Elisabetei Bădescu,o fetiţă de 10 ani din satul argeşean Vâlcele,i s-a întâmplat o mare minune.

Îşi pierduse vederea dar,după ce a ţinut mult timp post şi s-a rugat,a ajuns la aceste izvoare,cu apa cărora şi-a spălat ochii.

În mod miraculos,ea a început să vadă imediat.

Au trecut decenii întregi de atunci,iar fiica ei,Valerica Lungu,vindecată şi ea de o boală gravă tot de apa izvoarelor,a avut în repetate rânduri un vis în care căuta o mănăstire.

Într-unul din aceste vise,i-a apărut şi un bărbat care a sfătuit-o să ridice chiar ea schitul.

În acest fel,Valerica s-a decis să înceapă construcţia actualei Biserici a Izvoarelor de Leac,lăcaş care a intrat în peisajul spiritual al ortodoxiei româneşti.



Izvoarele care redau sănătatea

Localnicii le spun celor care caută Biserica Izvoarelor de Leac că toţi cei care cred în Dumnezeu şi-n iubirea Lui nemărginită pentru oameni,chiar dacă ar fi diagnosticaţi cu boli de piele,oculare sau digestive,cu paralizie ori cancer,îşi vor găsi tămăduirea după ce beau sau se spală cu apa cea pură a acestor izvoare.

Spusele lor sunt întărite de miracolele care s-au petrecut acolo de-a lungul vremii.

De pildă,Mircea cel Bătrân,domnitorul care a decis să otrăvească apele din calea oştilor lui Baiazid,s-a retras îmreună cu oamenii lui la izvoarele din „Valea Radului”.

Aici au prins puteri şi au luptat cu eroism  la Rovine. De o altă minune s-a bucurat o pustnică oarbă care trăia în pădurile unde se află izvoarele.

Într-una din zile,ea s-a spălat cu apa tămăduitoare şi pe dată a început să se bucure de lumina zilei.

Şi încă o întâmplare miraculoasă s-a petrecut acum aproximativ un secol.

Un băiat mut împreună cu tatăl său coseau iarba într-o poiană din preajma izvoarelor.

La un moment dat,tatăl l-a trimis să ia apă. Băiatul a îndeplinit dorinţa părintelui său,dar a băut şi el apă şi astfel s-a vindecat de muţenie. 

Rugăciune la ceas de boală sau de necaz

O,Maică Sfântă a celor ce cheamă cu evlavie numele Tău! O,grabnică ajutătoare a neamului creştinesc,nădejde a celor deznădăjduiţi!

La tine alerg când mă aflu în necazuri şi-n dureri,aşteptând milostivirea ta.

Niciun muritor n-a cunoscut o durere mai mare decât ai cunoscut-o Tu,când L-ai văzut pe Preadulcele Tău Fiu răstignit pe Cruce.

Nicio mamă n-a plâns pentru fiii ei cât ai plâns Tu pentru căderile şi durerile noastre.

O,câte icoane ai udat cu lacrimile Tale,ca să vădeşti creştinilor grija pe care le-o arăţi.

Cum ai făcut să izvorască lacrimi din ochii Tăi zugrăviţi de mâini omeneşti!

Ştiind marea ta grijă pentru cei ce laudă numele Tău,te rog,Preacurată,vezi suferinţa mea şi neputinţele mele şi nu mă lăsa să fiu biruită de ele.

Ştiu minunile tale,ştiu dragostea pe care o arăţi neamului creştinesc.

De multe ori te-ai arătat în chip minunat şi ai dăruit vindecare celor dreptcredincioşi.

Ajută-mă,Maică Preasfântă,ca simţind că mă acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ,să te cinstesc împreună cu toţi îngerii şi sfinţii în toate zilele vieţii mele. Amin!