Deschiderea venelor în scop terapeutic

Timp de mii de ani,oamenii erau convinşi că boala este rezultatul „sângelui rău“. Medici ca Hipocrate şi Galenus au susţinut că trupul uman conţine patru substanţe de bază-bilă galbenă,bilă neagră,flegmă şi sânge-,pe care le-au numit„umori“. Pentru ca organismul să fie ferit de boală,trebuia menţinut echilibrul umorilor. Pornind de la acest principiu,cei care se simţeau rău erau adesea trataţi prin venesecţie. Pentru a restabili armonia corporală,medicul deschidea o venă şi aştepta ca o parte din sânge să se scurgă într-un recipient. În zilele noastre,procedura este utilizată în tratarea pacienţilor care au prea mult fier în organism ori prea multe celule roşii.

Perforarea craniului,cea mai veche formă de chirurgie

Medicii antici practicau trepanaţia,perforarea craniului în scop terapeutic. Operaţia era utilizată în tratarea epilepsiei,durerilor de cap,meningitei. Metoda a fost folosită chiar şi în ritualurile tribale,ca practică pentru eliberarea organismului de duhurile rele. În 2015,în urma unor săpături arheologice,experţii au descoperit în Peru cranii perforate. Ei au concluzionat că intervenţia chirurgicală era utilă în curăţarea fragmentelor osoase lăsate în urmă de fracturile craniului. Trepanaţia era practicată de vechii egipteni,procedura fiind descrisă în amănunt de medicul grec Hipocrate. În zilele noastre,trepanaţia e folosită pentru extirparea tumorilor şi în chirurgia oculară.

Tratamente cu mercur pentru viaţă veşnică

Mercurul este cunoscut pentru toxicitatea sa,dar pe vremuri nu se ştia cât de periculos este,fiind folosit ca elixir al frumuseţii. Persanii şi grecii îl considerau un lichid util pentru pielea cu probleme,iar alchimiştii chinezi credeau că bând băuturi cu mercur,sulf şi arsenic,pacienţii lor vor dobândi viaţă veşnică şi capacitatea de a umbla pe apă. Una dintre cele mai cunoscute victime ale tratamentelor cu mercur  a fost împăratul chinez Qin Shi Huang,despre care se crede că a murit după ce a ingerat acest lichid,cu scopul de a deveni nemuritor.

Rănile,vindecate cu unguente din excremente

Medicii egipteni antici foloseau excremente umane şi animale ca remediu pentru tot felul de boli şi leziuni. Deşi aceste tratamente respingătoare provocau uneori tetanos şi infecţii,oamenii de ştiinţă spun că ele nu au fost complet ineficiente. Cercetări recente arată că microflora existentă în unele tipuri de excremente ar avea proprietăţi antibacteriene.

Coapsele,unse cu loţiuni urât mirositoare

Medicii greci vechi credeau că uterul unei femei este un organ cu minte proprie. Potrivit scrierilor lui Hipocrate,părintele medicinei,uterul femeilor necăsătorite,descris ca un „animal viu“,putea să se separe de corpul lor,provocând sufocare şi crize de isterie. Ca tratament,medicii prescriau băi terapeutice. Unii chiar „afumau“ cu sulf şi smoală capul pacientelor,în timp ce le aplicau loţiuni urât mirositoare între coapse-logica fiind că uterul va fugi de mirosurile neplăcute şi se va întoarce înapoi în corpul femeilor. Acest diagnostic ciudat a dispărut în vremea romanilor,după ce doctorii au descoperit că uterul este ţinut în loc cu ligamente.

Anestezia,un cocteil mortal

În Evul Mediu,anestezia nu semăna deloc cu cea folosită în zilele noastre. Pe vremuri,pacienţilor li se administra,pe post de sedativ,un lichid obţinut prin amestecarea mai multor ierburi cu vin. Dintre plantele folosite făceau parte lăptucile,cucuta şi opiul. Consumarea acestui cocteil ducea adeseori la moartea pacientului.

Procedură străveche pentru hemoroizi

Cu sute de ani în urmă,oamenii erau supuşi unor proceduri foarte dureroase pentru a scăpa de hemoroizi. Una dintre ele era introducerea în rect a unei roci ascuţite. O altă variantă de tratament era mult mai înfricoşătoare:arderea hemoroizilor cu fier încins. În secolul al XII-lea,medicul evreu Moise Maimonide,născut în Spania şi stabilit în Egipt,a scris un tratat despre hemoroizi,în care a prescris o metodă mult mai simplă de tratarea a acestora:băile cu plante.

Ştiai că...

...există dovezi care arată că urina a fost ocazional utilizată ca antiseptic în epoca medievală? Se pare că însuşi regelui Angliei,Henric al VIII-lea,îşi curăţa rănile cu acest lichid.

...în Evul Mediu,operaţia de cataractă presupunea introducerea în ochi a unui ac gros?