Absenţa de la biserică, apariţia în coşmarurile unora. Cele mai bizare acuzaţii aduse femeilor suspectate de vrăjitorie
Femeile în vârstă sau sărace erau ţinte obişnuite ale vânătorilor de vrăjitoare care aruncau asupra acestor acuzaţii dintre cele mai ciudate. Chiar dacă şi bărbaţii erau acuzaţi uneori de vrăjitorie, cei mai mulţi dintre învinuiţii judecaţi şi executaţi erau femei.
Într-o comunitate devastată de secetă, boală sau de un conflict religios în care se caută un ţap ispăşitor, de obicei atenţia se îndreaptă asupra unei femei care este deja văzută ca o oaie neagră în societate. Cu toate acestea, nimeni nu ar putea fi arestat pur şi simplu pentru că este o pacoste. De aceea, au fost create cele mai bizare acuzaţii împotriva acestora. Vezi ce circumstanţe aleatorii şi adesea tragice au fost folosite pentru a trimite nişte femei nevinovate la judecată şi adesea la moarte!
Prea bolnave pentru a putea merge la biserică
În zilele noastre, este necesar ca o persoană bolnavă să rămână acasă, dar, în trecut, locuitorii puritani din Massachusetts, SUA, vedeau lucrurile în mod diferit. Toată lumea era obligată să participe la biserică, ba chiar de mai multe ori pe zi, deseori ore în şir. Sarah Osburn, o femeie văduvă din Salem, a provocat un scandal când s-a căsătorit cu servitorul ei mult mai tânăr, şi şi-a revendicat proprietatea soţului răposat în loc s-o cedeze fiilor ei, aşa cum cerea tradiţia. Când alte două femei, presupuse victime ale vrăjitoriei, au susţinut că au fost atacate şi rănite de Osburn, trecutul ei scandalos nu a ajutat-o şi nici faptul că lumea din comunitate şi-a amintit că nu participase la biserică de trei ani.
Citeşte şi:
Cum erau pedepsite vrăjitoarele în Evul Mediu. Ce instrumente de tortură se foloseau
La cei 49 de ani ai ei, Osburn avea o sănătate şubredă şi era ţintuită la pat chiar în perioada în care a început procesul ei. Ea a explicat magistraţilor că este bolnavă. A dezvăluit că a fost vizitată odată de un „spirit mincinos” care a sfătuit-o să stea departe de biserică. A insistat că nu a respectat ordinele spiritului şi a continuat să participe la biserică până când s-a îmbolnăvit. Nu a reuşit să-i convingă şi aceştia au trimis-o la închisoare. Osburn ar fi ajuns probabil la spânzutoare, dar, cum închisoarea nu era locul pentru o femeie bolnavă, după două luni, a murit fără a mai auzi decizia finală a magistraţilor.
Au apărut în coşmarurile „victimelor”
În 1661, ultimele procese ale vrăjitoarelor scoţiene şi cel mai dur au avut loc şi în regiunea Lothian. Bătrâna moaşă Beatrix Leslie a devenit ţinta perfectă a vântătorilor de vrăjitoare. Era în vârstă şi se ştia că folosea remedii naturiste. Când a fost suspectată că a folosit magia neagră pentru a provoca moartea a două tinere care o supăraseră, un cuplu pentru care fusese moaşă a venit să depună mărturie împotriva ei. Aceştia au declarat că, în urma unei dispute cu ea, au avut coşmaruri în care Leslie i-a atacat.
Peste 30 de ani, când dovezile de acest fel au devenit un punct de dezbatere în procesele din Salem, tradiţia scoţiană a creat precedentul. Victimele susţineau adesea că vrăjitoarea acuzată sau a un animal în care se transformase le-a apărut în vis, i-a torturat sau i-a terorizat.
Declaraţiile foştilor clienţi ai lui Leslie au fost suficiente pentru ca instanţa s-o cheme şi s-o forţeze să atingă cadavrele victimelor sale. Un vânător de vrăjitoare a susţinut că trupurile au sângerat sub atingerea ei. În timpul calvarului, Leslie le-a mărturisit că l-a întâlnit pe diavol de două ori şi a acceptat să-i fie sclavă. Câteva zile după acea mărturisire, a fost executată.
Au fost numite vrăjitoare de nişte copii
Mărturia copiilor a fost căutată deseori în procesele unor aşa-zise vrăjitoare. Abigail Williams din Salem este cel mai cunoscut exemplu. Copiii erau deseori înspăimântaţi şi le spuneau adulţilor ceea ce doreau să audă. I-au acuzat pe oamenii care i-au supărat şi n-au fost conştienţi de consecinţe.
În Suedia, în jurul anului 1670 au fost executate câteva sute de oameni acuzaţi de vrăjitorie. Multe execuţii au avut loc în parohia Torsaker şi toate victimele au fost identificate de copii. Procesele au fost supravegheate de un preot însetat de sânge care a instruit doi băieţi tineri să identifice vrăjitoarele din congregaţie. Le-a spus că acestea au o urmă pe frunte, vizibilă doar pentru ochii unui copil. Băieţii, îngroziţi de reputaţia înfricoşătoare a preotului, au făcut ceea ce li s-a cerut. Multe femei au fost arestate în acea zi.
În lunile următoare, mulţi copii l-au ajutat pe preot. Nu este surprinzător că acesta a folosit ameninţări fizice şi torturi pentru a obţine acuzaţiile dorite. În lunile următoare, mai mulţi copii au acuzat femei din localitate că i-au răpit şi i-au dus să se întâlnească cu diavolul. Vânătoarea a culminat cu un proces şi o execuţie în masă. A fost ucisă o cincime din populaţia feminină a parohiei.
