"Dragi prieteni, îmi doresc să încep prin a vă mulţumi pentru frumoasa perioadă de 9 luni în care mi-aţi stat alături şi m-aţi sfătuit sau, pur şi simplu am parcurs împreună toate etapele prin care o viitoare mămică trece.

Astăzi s-a întâmplat minunea. Ziua de 3 august s-a transformat dintr-odată, fără doar şi poate, în cea mai importantă zi din viaţa noastră. Zenaida-Maria a venit pe lume cu greutatea de 2,690 kilograme şi 49 de cm şi a primit nota 10!

Este un sentiment pe care nu-l putem descrie în cuvinte, oricât ne-am strădui. Atât eu, cât şi Virgil ne simţim copleşiţi de trăiri nemaipomenite. Nu ne vine să credem că acum suntem o familie adevărată şi avem rol de părinţi pentru micuţa noastră răsfăţată şi adorabilă. Este tot ce ne-am dorit şi suntem recunoscători pentru că am fost aleşi să-i fim părinţi! Odată cu venirea ei pe lume, am realizat ce înseamnă cu adevărat să fii fericit şi împlinit şi am văzut ce se poate naşte din iubire.

Singura noastră dorinţă este să fim sănătoşi, astfel încât să-i putem oferi o viaţă fără lipsuri şi să o putem face să se mândrească cu noi.

Nouă luni am aşteptat cu sufletul la gură această zi plină de noutate, emoţie şi lacrimi de bucurie. Mi-am imaginat-o în fel şi chip şi, indiferent de cât m-am pregătit pentru ea, tot mi s-a părut inimaginabil. Virgil nu a asistat la naştere şi l-am înţeles perfect. Dacă aş fi fost bărbat, aş fi reacţionat la fel. Şi mie mi-era teamă de operaţii, medici, săli de operaţie, bisturiu cu toate că, aveam încredere că totul va decurge perfect odată ce intru pe mâinile doctorilor.

Sunt sigură că toate aceste “detalii”, plus emoţiile de tătic, l-ar fi făcut să se topească pe picioare dacă ar fi intrat în blocul operator. A aşteptat cuminţel pe hol, însă a fost privilegiat pentru că, după ce fetiţa noastră s-a născut, ea a mers în braţele tăticului ei. Şi uite aşa, tati mi-a luat-o înainte şi a profitat de Happy Hour alături de micuţă în lipsa mea. Sper că nu şi-au spus secrete. Nu am fost geloasă, pentru că avem toată viaţă înainte să vorbim, iar Zeny a fost pe mâini bune încă din primele ei ore de viaţă. Virgil a aşteptat-o cu sufletul la gură şi dornic să o strângă la piept.

Mi-am dorit din inimă să aflaţi de la mine despre acest moment important din viaţa noastră, mai ales că am parcurs împreună cele 9 luni de emoţie şi să vă dau de veste că suntem bine cu toţii, şi ne bucurăm enorm pentru minunea ce tocmai şi-a făcut loc în viaţa noastră.

O să povestim mai pe larg zilele următoare, între 2 şedinţe de alăptat şi o supă, asta dacă n-o să adorm în timp ce scriu articolul. Vă pupăm în formulă completă, Ade, Virgil, Zeny şi Nobby."