De aceea poate,inconştient,ca mai toate mamele şi bunicile protectoare,încă îi mai  spui poveşti cu barza,cu lupul şi baubaul.

Mămicile,mai ales cele aflate la primul copil,dar şi bunicile,şi-ar dori să-şi aşeze odorul,respectiv nepotul,într-un glob de sticlă,ferit de orice pericol şi de realităţile oamenilor mari. Ţi se întâmplă la fel? E natural,la fel cum sunt curiozitatea celui mic şi pornirea lui de a cunoaşte lumea,de a atinge,de a descoperi. Dar,dacă-i tai elanul acum,când nu cunoaşte frica,riscă să devină dependent de tine.

Oricât de mult ţi-ar plăcea acest lucru,nu vrei ca la maturitate să-i fie greu să ia lumea în piept,să nu poată face alegeri,să fie incapabil să cunoască oameni noi şi să treacă peste situaţiile dificile.

Fricile se cultivă acasă

Temerile de întuneric,de lup sau alte creaturi inventate nu sunt din naştere. Prea puţine le dezvoltă copilul în colectivitate sau privind la televizor. Cele mai multe sunt induse de părinţi sau de bunici.

Din cauza fricii,prichindelul îşi pierde spiritul de aventură. Chiar şi afară,la joacă,va privi mai întâi spre tine pentru a obţine încuviinţarea unui gest. Totuşi,e atât de important pentru el să se obişnuiească să mai şi cadă,să aibă conflicte la locul de joacă,chiar dacă se alege cu zgârieturi,să încerce să urce singur în toboganele mari,chiar dacă o să alunece.

Fiecare experienţă îl pregăteşte pentru statutul de persoană matură şi independentă- şi dacă eşti mereu în spatele lui,repetându-i la nesfârşit să fie atent,să nu atingă,să nu se împiedice,eşecul va fi un alt Bau-Bau,de care se va împiedica mereu. Va alege să facă în viaţă numai ceea ce-i dă siguranţă şi confort,nu va risca deloc,ca nu greşească şi să nu supere pe nimeni.

Nu ascunde adevărul

E adevărat că în ochii tăi,ca mamă sau ca bunică,cel mic e mereu copil. Oricând are nevoie de tine,vei lăsa totul pentru el. Ştii însă că într-o zi va fi adult şi se va confrunta cu lumea,aşa cum e ea. Va fi minţit de mulţi. De ce să fii prima care o face? Arată-i cum stau lucrurile cu adevărat,oferă-i explicaţiile la care tânjeşte când te priveşte cu ochi mari şi te întreabă de unde vin bebeluşii,de pildă,sau de ce sunt diferiţi băieţii de fetiţe.

Răspunde-i cu naturaleţe. Pentru cel mic este ceva normal să întrebe despre sexualitate,deci abordează şi tu subiectul firesc,fără să inventezi istorii cu barza. Nu evita discuţia,n-o amâna pentru o vârstă la care crezi că va înţelege mai bine şi nici n-o pasa către altcineva. El vrea să ştie adevărul,nu o poveste,pentru a afla mai multe despre sine însuşi şi despre lume.

Găseşte timp pentru răspunsuri

Treburi în casă se vor găsi mereu de făcut,dar trec repede anii în care copilul îţi cere să te joci cu el,să-i spui de ce îi este frică de fulgere şi cum a fost creat şi adus pe lume. Fă-ţi timp pentru a sta de vorbă cu el şi pentru a-i răspunde la întrebări.

Pentru a evita vreo confuzie,chiar dacă piciul are doar 5 ani,foloseşte termenii corecţi pentru părţile sexuale ale corpului. La vârsta aceasta nu are multă răbdare,deci va dori răspunsuri scurte. Dacă nu e mulţumit de răspuns,vine el cu alte întrebări. Pe măsură ce creşte,vorbeşte-i mai mult,spune-i de ce să se ferească. Arată-i în dicţionare,cărţi,pe internet,înainte să caute el răspunsurile,din surse mai puţin credibile.

Sfat

Vorbiţi pe îndelete despre tot ceea ce-l interesează,pentru că aşa îi transmiţi valorile tale. Astfel,îi dai încredere că la tine va găsi mereu o explicaţie care să-i potolească setea de cunoaştere.