Cuvintele sunt prea sărace pentru a vă putea descrie clipele minunate pe care le-am trăit împreună cu soţul meu când am aflat că vom avea un băieţel.

A apărut relativ târziu în viaţa noastră, când eu aveam deja 31 de ani. Îndrăznesc să cred că maternitatea mi-a schimbat radical viaţa.

Mi-a dat ocazia ­să-mi retrăiesc copilăria, să mă simt tânără şi să cred că totul este posibil.

Pe data de 14 martie, ziua de naştere a tatălui lui, bebeluşul a mişcat prima oară. Pentru tati, a fost cel mai frumos cadou. Apoi, naşterea a fost la termen.

S-a auzit mai întâi un scâncet înfundat. Îngrijorată, l-am întrebat pe doctor de ce nu plânge copilul, dar după două secunde, micuţul Adrian David s-a pus pe urlat şi m-am liniştit.

La început, am avut sentimente de frustrare şi mi se părea că nu sunt o mamă bună, însă m-am ţinut tare şi n-am căzut în depresie.

Cu răbdare multă şi cu perseverenţă, totul a mers bine. Şi acum mă informez cât pot de bine, dar instinctul de mamă are ultimul cuvânt.

Pe viitor îmi doresc să ne spunem totul, să fim prieteni. Mă văd o mamă deschisă, cu un copil sociabil.

Acum, cea mai mare bucurie a mea este ­să-l privesc noaptea când doarme.

Este atât de senin, de liniştit şi zâmbeşte adesea. Este un copil foarte reuşit şi sănătos.