Sindromul se caracterizează prin lipsa de apetit la prima oră şi compensarea acestuia pe timp de noapte. Este însoţit de obicei şi de tulburări ale somnului. Deşi sindromul e controversat în lumea medicală,studii recente arată că persoanele care se alimentează pe timp de noapte prezintă concentraţii scăzute de melatonină şi leptină. Cauzele declanşării sindromului ar fi următoarele:

Stil de viaţă nesănătos. Un stil de viaţă nesănătos,dobândit în perioada adolescenţei – mâncatul pe timp de noapte cu ochii în televizor,sau pe timpul pregătirii examenelor – poate deveni un obicei dăunător,dacă nu e corectat de-a lungul anilor.

 Răspuns la diete.Dietele care impun restricţii dure,la nivel caloric sau în privinţa aportului de substanţe nutritive,pot declanşa un comportament alimentar „de compensare” pe timpul nopţii.

Stresul şi constrângerile diverse.Sindromul poate să fie declanşat de factori de stres. Se ştie că stresul determină eliberarea de cortizol. Se crede că mâncatul pe timp de noapte este reacţia organismului la excesul de cortizol:prin mâncare,hormonul în exces este „neutralizat” – sau,în orice caz,i se reduce producţia.

Reacţie la medicamente. Se pare că medicamentele antidepresive declanşează sindromul cu pricina. Ceea ce sugerează că tulburarea respectivă are o componentă chimică.Cercetătorii au mai constatat că persoanele care mănâncă noaptea preferă carbohidraţii – care induc senzaţia de bine la nivelul creierului. Practic,alimentaţia nocturnă poate fi o tentativă de auto-medicaţie a organismului,în faţa tulburărilor de dispoziţie sau induse de stres.