Calităţile sale nutritive şi terapeutice nu încetează să uimească oamenii de ştiinţă,făcând obiectul a zeci de studii şi chiar al unor controverse academice.

Scurt istoric

Acest fruct a apărut pe pământ cu doar 250 ani în urmă,ca urmare a unei frumoase poveşti de dragoste între celebrul portocal şi mai puţin cunos­cutul pomelo. Idila s-a desfăşurat în luxuriantele insule Barbados,unde au fost plantate ambele specii,care astfel s-au întâlnit pentru prima oară. A fost – se pare – dragoste la prima vedere,iar din încrucişarea celor doi arbori a rezultat o specie nouă de pom fruc­tifer,nu prea înalt,cu fructe mari,de o culoare variind de la galben aprins la portocaliu-roşiatic. Multă vreme bota­niştii nici nu şi-au dat seama că a apă­rut o nouă specie de pom fructifer,grepfrutul fiind confundat cu o va­rietate de pomelo. Abia prin 1856,un savant a descoperit că,de fapt,grep­frutul este o nouă specie şi a numit-o ştiinţific Citrus paradisi,adică citri­cele Paradisului. În ciuda numelui,oamenii nu s-au grăbit să guste din acest fruct,gustul său neobiş­nuit,amărui-acrişor-dulce-astringent,fiind contra­riant. Celebritatea a căpă­tat-o abia la începutul ani­lor ’80,când în Statele Uni­te făcea furori o cură de slăbire cu acest fruct. Deja în acei ani,America se confrunta cu o primă epidemie de obezitate,iar grepfrutul a fost arma uti­lizată cu atât de mult succes contra acestui flagel,încât în New York-ul anului 1983 s-a consumat mai mult grepfrut decât roşii,ardei sau castraveţi. Pe urmă,el a fost adoptat de industria alimentară,dar uitat de medici,pentru ca în ultimul deceniu citricele Paradi­su­lui să suscite din nou interes ştiinţific,de data aceasta mult mai puternic şi mai de durată.

O farmacie într-un fruct

Ei bine,grepfrutul nu este o imensă colecţie de minerale şi de vitamine,aşa cum poate ne-am aştepta. De fapt,el este constituit în proporţie de aproximativ 90% din apă,la care se adaugă doar un pic de potasiu şi vreo 4 vitamine. E adevărat,totuşi,că un grep­frut de 200 g asigură necesarul de vitamina C pentru o zi întreagă (la o persoană sănătoasă şi ne-expusă la poluare) şi un sfert din necesarul de vitamina A. În rest,mai conţine doar mici cantităţi din vita­minele B1 şi B5 şi cantităţi infime din alte vitamine din complexul B,vitamina E etc. Şi atunci,de ce creează grepfrutul atâta vâlvă? Pentru că are în com­poziţia sa nişte substanţe prea puţin cunoscute,dar care fac adevărate minuni în organism:zeaxantina,de exemplu,ţine departe bolile oculare şi car­diace,în timp ce naringenina blochează dez­voltarea cancerului,iar spermidina ne men­ţine tinereţea ţesuturilor şi ne măreşte spe­ranţa de viaţă. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns,grepfrutul blochează cu încăpăţânare şi efi­cienţă acţiunea a vreo 30 de medicamente chimice,motiv pentru care i-a exasperat pe conducătorii marilor companii farmaceutice,care l-au botezat “încurcă lume”. Aceştia ignoră însă faptul că acest “încurcă lume” poate fi foarte util după tratamentele cu medicamente,fiind un fantastic mijloc de detoxifiere a organismului.

Descoperă care sunt beneficiile consumului de grepfrut AICI.