Nu are încredere în el, se simte mereu inferior şi are impresia că nu-şi găseşte locul? Se spune că toată neîncrederea copiilor în ei înşişi provine de la părinţi. Atunci când părinţii îşi încurajează copiii şi le oferă libertatea de care au nevoie, aceştia învaţă mai uşor să se integreze în societate. Însă dacă metodele de educaţie impuse de adulţi sunt formate pe baza unor cerinţe stricte, care depăşesc capacităţile copiilor, cei mai mulţi dintre ei cresc cu un sentiment de nesiguranţă şi de inferioritate.

Omul din greşeli învaţă

Cel puţin aşa susţine un proverb românesc. Încă de mici, copiii sunt învăţaţi să evite greşelile, iar de fiecare dată când greşesc, inclusiv la şcoală, fapta lor este urmată de o pedeapsă. Cu frică, de ruşine şi cu dinţii strânşi, copiii încearcă să se ridice la nivelul cerinţelor părinţilor, pentru a nu-i supăra şi pentru a nu le pierde iubirea. Teama de a nu greşi îi limitează să ia decizii, chiar şi atunci când ajung la vârsta maturităţii.

Aminteşte-ţi că şi tu ai greşit când erai tânără şi că, uneori, nu putem învăţa lucrurile altfel decât greşind mai întâi. Nu-i impune propria nevoie de reuşită şi apreciază-l pentru cine este, chiar dacă alegerile lui nu corespund cu ale tale. Iubeşte-l şi atunci când greşeşte.

Nu-l compara cu alţi copii

Suntem diferiţi – vedem lucrurile diferit şi trăim experienţe diferite. Cu toţii am avut momente când, conştient sau inconştient, ne-am comparat cu alţii. De fapt, e o problemă înnăscută, de a ne raporta la cei din jur şi de a ne căuta modele de urmat. Se spune că acest instinct se transmite tot de la părinţi. Mulţi dintre ei, cel puţin o dată, şi-au comparat copilul cu alţii, manifestându-şi nemulţumirea în legătură cu un eşec.

Comparându-l cu alţi copii din cercul lui de prieteni sau de la şcoală – întotdeauna cu copii cu rezultate mai bune la învăţătură sau „mai cuminţi“ – nu faci decât să-i scazi stima de sine, să-i tari aripile şi să-i furi entuziasmul de a face lucruri noi.

Lasă-l să facă ce-i place

Ideea de succes impusă de adulţi nu corespunde întotdeauna cu ceea ce-şi doresc copiii. Unii părinţi încearcă să-şi trăiască visurile prin intermediul copiilor, văzându-i ca pe o continuare a propriei lor fiinţe.

Dacă îţi doreşti ca fiul tău sau fiica ta să devină un medic de succes sau un fotbalist de renume, iar el nu vrea, este bine să-l laşi să facă propriile alegeri. În caz contrar, presiunea asupra lui poate avea efecte emoţionale pe termen lung şi poate fi pentru copilul tău un obstacol în a-şi atinge potenţialul şi a-şi găsi drumul în viaţă.

Toate au o limită

Părinţii au tendinţa să creadă că ştiu mai bine decât copiii lor de ce au nevoie aceştia. Le stabilesc priorităţile în funcţie de scenarii de viaţă „scrise“ de ei. Astfel, decid pentru odraslele lor chiar şi ce prieteni să aibă aceştia, cum să se îmbrace şi când să se căsătorească. Chiar şi atunci când devin adulţi, părinţii continuă să le dirijeze viaţa şi să-i constrângă. Aceste pretenţii exagerate pot aduce, însă, copiilor dezamăgiri şi nefericire. Din cauza acestor discordanţe, în multe familii, apar conflicte între părinţi şi copii.

Sursă imagine: cspsid-kalin.spb.ru