Parcă le e tot timpul teamă

E posibil ca aceşti micuţi să fi fost superprotejaţi de familie. Nu fac faţă întâlnirii cu copii de vârsta lor,care sunt mai autoritari sau mai impulsivi. Pare că le este tot timpul teamă – deşi este posibil să fie mai mult decât atât. Micuţii pot dezvolta adevărate fobii,care îi împiedică să aibă o viaţă normală.

Ce sunt fobiile

Intensitatea spaimei şi durata ei fac diferenţa între o frică de moment şi o adevărată fobie. Nu-i totuna dacă micuţul tău plânge în prima zi de grădiniţă sau dacă plânge la fel de tare zi de zi,până la sfârşitul anului. Dacă spaima se instalează şi durează mai mult de 6 luni,e cazul să te întrebi dacă nu cumva copilaşul este supus unui stres apărut în viaţa lui. Poate a suportat greu o schimbare de domiciliu,sau există tensiuni în familie. Poate este nemulţumit de naşterea unui frăţior,poate are probleme la grădiniţă. Încercă să afli ce îl nelinişteşte!

Fobiile „se iau” de la părinţi

Fobiile copiilor sunt de multe ori legate de anxietatea maternă sau paternă. Dacă părinţilor le este frică de zborul cu avionul sau de câini,teama poate fi transmisă copilului. Dacă le spui copiilor prea des să fie atenţi să nu cadă că se lovesc,riscă să fie timoraţi tot restul vieţii lor. Iar dacă le povesteşti excesiv despre microbi,vor ajunge să-i vadă şi acolo unde nu este cazul,şi vor dezvolta o obsesie din spălatul pe mâini.

Lasă-l să se descurce şi singur

Dacă vrei să ai un copil adaptabil,descurcăreţ,sociabil,nu încerca să-l ţii în casă,departe de pericolele lumii exterioare. Lasă-l să descopere lumea,chiar dacă se mai accidentează,chiar dacă se mai sperie să stea singur în întuneric sau dacă se ia la trântă cu colegul de grădiniţă. Învaţă-l abecelul autonomiei permiţându-i să aibă,din când în când,iniţiativa şi să înveţe din experienţă. Nu-l cicăli excesiv,dă-i voie să se desfăşoare.