„Am tangoul în sânge!“

De vorbă cu Analia Selis Cântăreaţa argentiniană l-a cunoscut pe violoncelistul român Răzvan Suma la conservatorul din Boston, unde studiau amândoi. A fost dragoste la prima vedere, iar Răzvan a invitat-o în vizită, acasă. Odată venită în România, Analia Selis a considerat-o a doua ei casă. Aici locuieşte, cu soţul şi cu cei doi copii ai lor. Am vrut să aflăm cum reuşeşte să menţină echilibrul între viaţa profesională şi cea de familie, precum şi între cele două ţări şi continente de care este legată.

Aţi avut un mare succes de îndată ce aţi sosit în România, dar apoi aţi intrat într-un con de umbră. Ce s-a întâmplat?   Umbră? În niciun caz! În 2010 am hotărât să fac o pauză în carieră pentru că am rămas însărcinată pentru a doua oară, şi cum prima sarcină am pierdut-o, am decis să am grijă de mine la maximum, ca să nu pierd şi această sarcină. Am născut-o pe Noa în ianuarie 2011, dar imediat după, în luna august, am rămas iarăşi însărcinată. Tiago s-a născut în mai 2012. O bună perioadă m-am ocupat de ei, era necesar pentru mine şi pentru ei să fiu acasă. Copii vorbesc şi română şi spaniolă? Au moştenit talentul muzical al părinţilor? Copii vorbesc perfect ambele limbi, adoră muzica şi se pare că au amândoi talent pentru arta muzicală. Amândoi merg la Colegiul Naţional de Muzică George Enescu. Mi-aţi spus că aţi fost ocupată cu surorile, care au venit la concert. Câte surori aveţi? Vin la fiecare concert? Au şi ele o carieră muzicală? Au rămas în Argentina sau trăiesc şi ele în Europa? Am două surori, una mai mare şi una mai mică, ele locuiesc la Madrid şi au venit în România special pentru concertul meu din 20 martie, de la Sala Radio, din Bucureşti. Este prima dată când m-au văzut/ascultat live. Familia soţului reuşeşte să compenseze absenţa propriei familii? Nimic nu compensează nimic! Nu este vorba despre compensare, sunt plină de oameni frumoşi, şi  aici, şi acolo, mă simt împlinită cu tot ceea ce am aici.   După naşterea copiilor aţi schimbat puţin registrul, dedicându-vă tangoului. Ce anume a provocat această schimbare?   Când  m-am reîntors, calea mea muzicală s-a schimbat definitiv. Nu m-am mai regăsit în lumea comercială şi, în 2013, am primit propunerea de a face un turneu naţional cântând tango. Am acceptat, dar mi-a luat un an să studiez stilul şi să pot să urc pe scenă cântând tango.     L-aţi cooptat şi pe soţul dv., Răzvan Suma, violoncelist,  în aceste proiecte – Tango Simfonic şi ArgEnTango. El nu a reuşit să vă aducă pe planul muzicii clasice?   Nu, nu, soţul meu este doar în proiectul/cvintetul ArgEnTango, care s-a întâmplat mult mai târziu, acum câţiva ani. În proiectul Tango Simfonic nu este inclus soţul meu. În niciun caz nu ar fi putut soţul meu să mă îndrume spre muzica clasică, proiectele mele se desfăşoară în săli de concerte unde în mod obişnuit se întâmplă muzică „clasică", aşa că, într-un fel sau în altul, cânt tot într-un context  „clasic".   De ce tango? Vă place, pur şi simplu, sau pentru că vă aminteşte de patrie?   Pentru că îmi este în sânge!   Aţi ales România de dragul soţului sau v-ar fi plăcut oricum?   De dragul soţului meu! Dacă nu era Răzvan, în mod sigur nu eram aici. Dar nu pentru că nu îmi place România  -  o ador şi sunt bine aici, ci pentru că nu îmi era la îndemână şi aş fi ales o altă ţară.   Vă este dor de Argentina? Cât de des reuşiţi să vă duceţi acolo?   Argentina îmi este în suflet, zilnic. Nu merg des, din cauza copiilor, dar merg cât se poate de des, în funcţie de programul copiilor.   Vă plac românii? Care credeţi că sunt calităţile pe care ar trebui să mizeze? România şi românii sunt frumoşi aşa cum sunt, cu de toate. Nu cred că trebuie eu să spun ce ar fi mai bine. Viaţa toată este un colaj, unde se întâmplă de toate.     Aveţi o diplomă de educator muzical. Vă exersaţi aceste aptitudini doar asupra copiilor dv. sau predaţi undeva? V-ar atrage ideea de a preda?   Am şi o diplomă de cântăreaţă de muzică clasică, obţinută la Longy School of Music, la Boston, Cambridge. De fapt.. nu mă atrage pedagogia muzicală, iar cu copiii este doar vorba despre iubire şi despre a-i însoţi pe un drum. Tot timpul, până când ei îmi vor spune: Stop!   Aţi avut un concert important pe 20 martie, la sala Radio, din Bucureşti. Puteţi să-mi spuneţi mai multe despre proiectul Tango Simfonic?   Tango Simfonic este un proiect care mi-a îmbogăţit viaţa profesională. Am crezut în acest proiect încă de la început, prima ediţie continuând să fie prezentă timp de trei ani pe scene din ţară şi din străinătate, cu biletele vândute integral. Acest proiect m-a pus în legătură cu sute de muzicieni, împărţind cu ei iubirea pentru acest stil de muzică. De asemenea, mi-a permis să aflu ce se întâmplă pe scena muzicii clasice, iar vocea mea a fost într-o sinergie perfectă cu instrumentele clasice. Aprecierea de care s-a bucurat prima ediţie m-a încurajat să o creez şi pe următoarea, cu un repertoriu nou, publicul şi orchesterele din oraşele în care am cântat deja aşteptând de la mine o nouă interpretare a tangoului argentinian în acorduri de muzică clasică. Alături de mine, miercuri, la Sala Radio au fost Omar Massa (renumit bandoneonist argentinian) şi Julian Caeiro (pianist argentinian, care a făcut şi aranjamentele pentru întregul proiect), Orchestra de Cameră a Radio România şi dirijorul Jozsef Horvath.

În afară  de orchestră şi de dirijor (care se schimbă în funcţie de oraş), întregul proiect este gândit de mine.

Am început să pregătesc acest proiect cu doi ani în urmă, de pe atunci începeau să-mi sune deja în cap câteva piese, pe care voiam să le includ în noul meu repertoriu. Prima etapă include alegerea pieselor, apoi a orchestratorului şi a tonalităţii. Urmează apoi munca la aranjamentele muzicale, pe care nu eu le fac, dar eu dau aprobarea finală. Pregătirea vocală şi fizică sunt constante, zi de zi. Vocalizele şi sportul nu lipsesc din viaţa mea. Când avem tot repertoriul şi toate aranjamentele, începe partea simplă şi frumoasă, trimiterea de partituri şi întâlnirea cu muzicienii. Având în vedere că am colaborat peste tot doar cu muzicieni profesionişti, le trimit partiturile, iar înainte de concert avem numai trei sau patru repetiţii şi atât.

Nu este uşor să colaborez cu familia, fie că este vorba despre soţ, despre copil, despre frate sau chiar despre un prieten. Răzvan este un mare muzician şi tot timpul este o plăcere să cânt cu el, ne respectăm şi încercăm să fie o colaborare armonioasă.

Am în agendă mai multe concerte, cu ArgEnTango şi Tango Simfonic, dar şi alte colaborări cu proiecte de tango. Anul aceasta voi cânta iarăşi în Elveţia şi în Germania şi, în premieră, am programate câteva concerte la Praga.

Credit foto: Ionuţ Paraschiv