De ce ne plictisim? Care sunt cauzele şi semnele plictiselii, cum o putem preveni

Fiecărui om i se întâmplă să spună: „Sunt plictisit!“. Este o stare inevitabilă pentru orice persoană în decursul vieţii şi, să recunoaştem, nu e cea mai plăcută. De ce apare plictiseala şi care sunt motivele pentru care ajungem să nu găsim nimic care să ne suscite interesul?

Plictiseala este un sentiment comun, iar a te simţi nemulţumit de o activitate sau neinteresat de ea poate duce la plictiseală. Poate apărea atunci când ne simţim energici, dar nu avem unde să ne direcţionăm energia. Poate apărea şi atunci când avem dificultăţi în concentrarea asupra unei sarcini. Plictiseala este o problemă frecventă în rândul copiilor şi adolescenţilor. În unele cazuri, ei se pot plânge de plictiseală atunci când nu se simt confortabil să se concentreze asupra gândurilor sau sentimentele lor.

Care sunt simptomele plictiselii?

1.    Plictiseala este marcată de un sentiment de ”gol”, precum şi de un sentiment de frustrare faţă de acest gol. Când ne plictisim, este posibil să avem o atenţie limitată şi lipsă de interes faţă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este posibil să ne simţim apatici, obosiţi, nervoşi sau iritaţi. 2.    Plictiseala poate fi definită în termeni de atenţie: apare atunci când nu suntem capabili să ne atragem atenţia cu informaţii interne sau externe (gânduri şi sentimente şi, respectiv, stimuli de mediu) necesare pentru participarea la o activitate satisfăcătoare. 3.    Într-un studiu (Eastwood şi colab., 2007), 200 de studenţi au completat chestionare despre susceptibilitatea lor la plictiseală şi despre emoţiile lor şi au răspuns inclusiv la întrebări despre descrierea sentimentelor şi concentrarea externă. Studenţii care au spus că au suferit de mai multă plictiseală s-au concentrat mai mult pe exterior şi au raportat dificultăţi în identificarea emoţiilor lor.

Ce cauzează plictiseala?

Potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), oamenii identifică şi experimentează plictiseala în mod uşor diferit. Aceasta poate să apară din cauze ca:

Specialistul este de părere că aproape toată lumea experimentează plictiseala din când în când. Unele grupe de vârstă ar putea experimenta mai des această stare, este caul adolescenţilor, care deşi au mai multă libertate de a alege ce să facă cu timpul lor, încă învaţă despre ei înşişi şi despre interesele lor. Când nu ştii clar unde, când şi pe ce să te concentrezi, poţi experimenta senzaţia de plictiseală.

Diferenţa între plictiseală şi depresie

“Plictiseala este un răspuns normal la unele situaţii. Însă, deşi nu există teste pentru a diagnostica plictiseala, dacă aceasta durează perioade lungi de timp sau apare frecvent, poate fi un semn de depresie. Simptomele plictiselii şi depresiei sunt uneori similare. Un psihoterapeut vă poate ajuta să faceţi distincţia între plictiseală şi depresie şi să beneficiaţi de abordarea şi/sau tratamentul necesar. Nu există tratament specific pentru plictiseală, decât dacă implică o depresie", spune Laura-Maria Cojocaru.

Pentru a preveni plictiseala, mai ales în rândul copiilor şi adolescenţilor, părinţii au la îndemână câteva soluţii.

1.    Păstraţi o evidenţă a circumstanţelor în care copilul se plictiseşte. Reţineţi momentul din zi, locul şi activităţile care preced starea, astfel încât să puteţi evita aceste circumstanţe sau să vă pregătiţi pentru o posibilă plictiseală în viitor.

2.    Faceţi sarcinile de rutină mai interesante prin adăugarea unui element unic.

3.    Combinaţi mai multe sarcini repetitive, astfel încât acestea să poată fi realizate împreună.

4.    Împărţiţi sarcinile mai mari în unele mai mici şi planificaţi pauze sau recompense la etapele cheie.

5.    Creaţi o listă de activităţi pe care să le faceţi când vine plictiseala. 

FOTO Shutterstock