5 lucruri pe care să nu ţi le spui niciodată

Dacă eşti o persoană raţională, probabil că ai în cap o voce suavă care îţi spune dacă anumite lucruri sunt posibile şi, care nu sunt posibile. De cele mai multe ori, aceasta este o voce bună pe care o poţi păstra în siguranţă.

” Nu,nu pot face asta! ” o să spui,dar vocea va spune să o faci. Cu toate acestea,această voce merge de multe ori prea departe,de fapt,te menţine închisă într-o existenţă plictisitoare. Aceasta este vocea care trebuie să tacă atunci când ne transformăm viaţa într-o aventură,pentru că ne poate opri dacă nu suntem atente. Din fericire,putem îndepărta această voce din cap,şi să spunem DA,atunci când ea spune NU.

Iată ce ne spune de multe ori vocea din cap:1. Nu am timp

Cea mai frecventă scuză pe care o spunem şi o auzim în fiecare zi este "Eu pur şi simplu nu am suficient timp”, motiv pentru care nu putem excela în viaţă. Probabil este cel mai puternic argument pe care vocea din capul nostru o spune. Spunem, ”nu am timp”, atunci când viaţa devine mult mai activă sau când vrem să sărim peste ceva, şi să nu ne simţim vinovate.

Începând de astăzi, vocea nu mai are voie să rostească aceste cuvinte. În schimb, foloseşte expresia, "Nu este o prioritate." Uită-te la cât de repede o să se schimbe perspectiva atunci când te uiţi la provocările vieţii în acest fel: "Mi-ar plăcea să fac acest lucru,dar eu chiar nu am timp", devine ” exercitarea nu este o prioritate ".

Cu 168 de ore pe săptămână,timpul este resursa noastră cea mai preţioasă. Priorităţile,dacă le spui aşa sau nu. Nu ceea ce spunem că este important pentru noi,este,ci ceea ce faci. Asta este important pentru tine.

2. Nu îmi permiţi

Vocile mici din cap care pledează pentru automulţumire nu sunt străine de argumentul " Eu nu-mi pot permite ". Acest argument are scopul de a justifica lucruri precum,nu cheltui bani pe lucruri nu care sunt importante. Fie că se întâmplă într-o excursie sau luarea unor lecţii,în momentul în care vocea mică îţi spune că tu "nu îţi poţi permite",apar trei opţiuni:

-Te plângi la oricine te va asculta;

-Nu mai cheltui bani pe lucruri neimportante;

-Găseşti o modalitate de a face mai mulţi bani;

Ştim că prima optiune nu ajută cu adevărat pe nimeni,deloc,niciodată. Să ne uităm în opţiunile doi şi trei. Aşa cum ne putem uita la modul în care este cheltuit timpul nostru,putem spune,"Nu ceea ce spunem este important, dar ceea ce facem este important",aşa că,aruncăm o privire la istoria cheltuielilor,care arată repede ceea ce am considerat important în viaţa noastră.

Pentru ca noi să ne liniştim,şi să nu mai spunem "Eu nu am destui bani",criticul din creierul nostru,va spune că trebuie să facem tot ce putem pentru a opri cheltuirea banilor pe lucruri neimportante. Astfel încât să putem realoca resursele financiare pentru lucruri care ne oferă cu adevărat bucurie durabilă.

3. Sunt prea bătrână

Cine a spus," Nu poţi învăţa un câine bătrân noi trucuri " este un mincinos. Suzanne Collins a scris The Hunger Games,la vârsta de 46 de ani. Tamae Watanabe a escaladat Muntele Everest la vârsta de 73 de ani,la 10 ani de la stabilirea recordului anterior,la 63 de ani!

Acestea pot fi clişee,dar vârsta este doar un număr,şi tu eşti singura care simţi dacă mai poţi face anumite lucruri sau nu. Fie că ai 20,50 sau 80 de ani,nu e nimic altceva decât că vocea vrea să te oprească de la a face schimbări pozitive în viaţa ta.

Concentrează-te pe construirea unui joc care te face fericită,indiferent de vârstă. Întreabă-te:Pot găsi o cale de a fi astăzi mai fericită şi mai sănătoasă decât am fost ieri? Pot găsi o modalitate de a face viaţa mai împlinită astăzi decât a fost acum un an?

Niciodată nu e prea târziu pentru a ne schimba,nu suntem niciodată prea bătrâne pentru a învăţa,şi nu suntem niciodată prea departe de o cale pentru a ne redirecţiona la alta.

4. Nu avem aceleaşi oportunităţi ca toată lumea

Noi toţi vedem oportunităţile sau succesul la alte persoane,şi în loc de a cere "Cum pot face asta?" Sau "De unde pot începe?" vocea din capul nostru spune lucruri de genul "trebuie să fie frumos, dar ... " sau " Dacă aş avea şi eu.., apoi aş putea reuşi. "

Toţi trebuie să jucăm viaţa pe diferite nivele de dificultate. Unii oameni se nasc cu genetica superioară,sau părinţi bogaţi. Alţii se nasc în familii defavorizate,în ţările lumii a treia,cu boli cronice,sau în cartiere cu sisteme şcolare slabe,şi ei trebuie să joace jocul pe dificultate.

Cea mai mare poveste de origine,şi cu atât mai dramatică este Călătoria lui Hero. Putem plânge fie despre caracterul pe care îl avem sau putem recunoaşte că ne putem schimba,şi apoi să jucăm la cele mai bune capacităţi

De multe ori,circumstanţele nu sunt din vina noastră. Dar este responsabilitatea noastră de a încerca să le schimbăm. Odată ce acceptăm că,înţelegând că nimeni altcineva nu o să ne scoată din gaură,am deveni împuternicite. Ne dă permisiunea de a crea o nouă cale,de a modifica destinul,pentru a schimba soarta noastră.

5. Viaţa nu este un basm,film sau un joc. Fii realistă

Când ne uităm la existenţa noastră ca pe ceva care trebuie să fie îndurată,fiecare provocare întăreşte atitudinea noastră negativă,am ajunge rău. Când ne uităm la viaţă prin lentilele unui erou,fiecare provocare devine o oportunitate de a învăţa,să creştem,pentru a ieşi transformaţi.  

Viaţa ar trebui să fie distractivă,şi atunci când simţi că nu mai poţi,se pot întâmpla mai multe lucruri bune,şi nu există mai mult de o oportunitate pentru a trăi viaţa la un alt nivel.

Fie că trăieşti încă cîteva zile sau pentru alte 10 decenii,trăieşte o viaţă de care poţi fi mândră. Trebuie să te uiţi în oglindă,cu mândrie în fiecare zi,şi să te uiţi înapoi la sfârşitul vieţii tale şi să spui,"Da, am jucat bine acest joc."

Fără alte scuze. În loc de a veni cu motive cum că nu putem face lucrurile pe care le spunem,în schimb trebuie să ne întrebăm,"Bine, ce trebuie să fac, şi de ce am nevoie pentru a face acest lucru, în scopul de a face din aceste lucruri o realitate? "Acum,că ne-am potolit vocile noastre interioare,să începem schimbarea.