Află totul despre grepfrut!
Nu toată lumea apreciază aroma şi gustul lui amărui, deşi substanţele amare sunt un tonic şi un detoxifiant extrem de puternic al organismului. Dar grepfrutul are mult mai multe de oferit.
Calităţile sale nutritive şi terapeutice nu încetează să uimească oamenii de ştiinţă,făcând obiectul a zeci de studii şi chiar al unor controverse academice.
Scurt istoric
Acest fruct a apărut pe pământ cu doar 250 ani în urmă,ca urmare a unei frumoase poveşti de dragoste între celebrul portocal şi mai puţin cunoscutul pomelo. Idila s-a desfăşurat în luxuriantele insule Barbados,unde au fost plantate ambele specii,care astfel s-au întâlnit pentru prima oară. A fost – se pare – dragoste la prima vedere,iar din încrucişarea celor doi arbori a rezultat o specie nouă de pom fructifer,nu prea înalt,cu fructe mari,de o culoare variind de la galben aprins la portocaliu-roşiatic. Multă vreme botaniştii nici nu şi-au dat seama că a apărut o nouă specie de pom fructifer,grepfrutul fiind confundat cu o varietate de pomelo. Abia prin 1856,un savant a descoperit că,de fapt,grepfrutul este o nouă specie şi a numit-o ştiinţific Citrus paradisi,adică citricele Paradisului. În ciuda numelui,oamenii nu s-au grăbit să guste din acest fruct,gustul său neobişnuit,amărui-acrişor-dulce-astringent,fiind contrariant. Celebritatea a căpătat-o abia la începutul anilor ’80,când în Statele Unite făcea furori o cură de slăbire cu acest fruct. Deja în acei ani,America se confrunta cu o primă epidemie de obezitate,iar grepfrutul a fost arma utilizată cu atât de mult succes contra acestui flagel,încât în New York-ul anului 1983 s-a consumat mai mult grepfrut decât roşii,ardei sau castraveţi. Pe urmă,el a fost adoptat de industria alimentară,dar uitat de medici,pentru ca în ultimul deceniu citricele Paradisului să suscite din nou interes ştiinţific,de data aceasta mult mai puternic şi mai de durată.
O farmacie într-un fruct
Ei bine,grepfrutul nu este o imensă colecţie de minerale şi de vitamine,aşa cum poate ne-am aştepta. De fapt,el este constituit în proporţie de aproximativ 90% din apă,la care se adaugă doar un pic de potasiu şi vreo 4 vitamine. E adevărat,totuşi,că un grepfrut de 200 g asigură necesarul de vitamina C pentru o zi întreagă (la o persoană sănătoasă şi ne-expusă la poluare) şi un sfert din necesarul de vitamina A. În rest,mai conţine doar mici cantităţi din vitaminele B1 şi B5 şi cantităţi infime din alte vitamine din complexul B,vitamina E etc. Şi atunci,de ce creează grepfrutul atâta vâlvă? Pentru că are în compoziţia sa nişte substanţe prea puţin cunoscute,dar care fac adevărate minuni în organism:zeaxantina,de exemplu,ţine departe bolile oculare şi cardiace,în timp ce naringenina blochează dezvoltarea cancerului,iar spermidina ne menţine tinereţea ţesuturilor şi ne măreşte speranţa de viaţă. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns,grepfrutul blochează cu încăpăţânare şi eficienţă acţiunea a vreo 30 de medicamente chimice,motiv pentru care i-a exasperat pe conducătorii marilor companii farmaceutice,care l-au botezat “încurcă lume”. Aceştia ignoră însă faptul că acest “încurcă lume” poate fi foarte util după tratamentele cu medicamente,fiind un fantastic mijloc de detoxifiere a organismului.
Descoperă care sunt beneficiile consumului de grepfrut AICI.