Ce semnifică sărbătoarea Izvorul Tămăduirii şi unde se găsesc cele mai vizitate izvoare de leac?

În ziua de vineri din Săptămâna Luminată, care în acest an este cea de-a şaptea din luna mai, credincioşii ortodocşi sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului şi este trăit cu mare intensitate îndeosebi în locurile din ţară, unde se găsesc izvoare de leac, ce amintesc de minunile Fecioarei Maria.

În dimineaţa marii sărbători, credincioşii se îndreaptă spre biserici, pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei şi pentru a primi Agheasma Mică. Cu aceasta, preotul stropeşte pe cei din parohie şi casele acestora, făcând semnul crucii. Este un ritual de purificare şi de alungare a duhului rău. Cei care aşteaptă să primească apa sfinţită sau să bea din apa unui izvor făcător de minuni se roagă Maicii Domnului, Ea Însăşi izvorul, care a tămăduit omenirea de păcate, prin naşterea Mântuitorului. Sărbătoarea aminteşte şi de minunile pe care le-a făcut Fecioara Maria prin apa unui izvor din apropierea Constantinopolului, Istanbulul de astăzi. Credincioşii sunt convinşi că se vor însănătoşi dacă beau apa sfinţită în Vinerea Luminată, la praznicul Izvorul Tămăduirii, sau dacă îşi spală cu ea locurile bolnave de pe corp.

Izvorul din Instanbul al Născătoarei de Dumnezeu

În preajma locului în care s-a aflat un izvor vindecător a fost ridicată Biserica „Izvorul Tămăduirii“ din Instanbul. Povestea acestui izvor este legată de împăratul Bizanţului Leon cel Mare (457 – 474). Pe vremea când acesta era un simplu ostaş, s-a întâmplat să treacă pe lângă o pădure din apropierea Constantinopolului. I-a ieşit în cale un bătrân orb, care i-a cerut puţină apă. Dorind să-l ajute, Leon a căutat un izvor, dar n-a găsit. Când era pe punctul de a renunţa, a auzit un glas de femeie care l-a îndemnat să înainteze în pădure. După ce a aflat izvorul şi i-a dat orbului să bea şi să se spele pe faţă cu ea, s-a petrecut o minune: bătrânul a putut să vadă. Atunci şi-a dat seama că vocea pe care o auzise era a Maicii Domnului, de aceea a îngenuncheat şi a dat slavă ei şi lui Dumnezeu.

Biserica Izvoarelor de Leac

Sunt nenumărate izvoare tămăduitoare şi la noi. Printre ele se numără Biserica Izvoarelor de Leac, numită şi Biserica „Sfântul Ierarh Nectacrie Taumaturgul şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica“. Nu mai puţin de şapte izvoare vindecătoare se află în zona numită „Valea Radului“, pe drumul ce leagă oraşele Piteşti şi Curtea

de Argeş, la şase kilometri de satul Vâlcele. Localnicii spun celor care le caută că, dacă au credinţă în Dumnezeu şi în purtarea lui de grijă, vor găsi vindecare la izvoarele de leac, chiar dacă ar avea boli de piele, oculare sau digestive. Mulţi s-au convins de aceasta după ce au băut şi s-au spălat cu apa pură a izvoarelor.

Izvorul de la Dervent al Sfântului Andrei a secat 30 de ani

Existenţa izvorului tămăduitor de la Mănăstirea Dervent este legată de viaţa Sfântului Apostol Andrei. Se spune că sfântul a lovit cu toiagul în pământ şi din acel loc a început să curgă izvorul, în a cărui apă i-a botezat pe cei care acceptau să treacă la Creştinism. În anul 1960, mănăstirea a fost închisă, iar acel eveniment a fost urmat de secarea inexplicabilă a izvorului. Peste 30 de ani, când călugării au putut să revină la vechea mănăstire, izvorul şi-a reluat curgerea, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

La Mănăstirea Râmeţ, este zi de hram

Vinerea Luminată este zi de mare sărbătoare la Mănăstirea Râmeţ unde este prăznuit hramul. Aflată în comuna cu acelaşi nume, din judeţul Alba, această mănăstire a fost construită pe locul unde a fost găsit un izvor vindecător. Mai mulţi călugări au fost însănătoşiţi de apa acestui izvor. La fel s-a observat şi după ce mai mulţi credincioşi bolnavi care au venit să se roage lui acolo pentru sănătate, au băut şi s-au spălat cu apa din izvorul tămăduitor. În prezent, izvorul se găseşte în paraclisul mănăstirii.