Dragobete, cap de primăvară
Am prins din nou gustul celebrării iubirii prin intermediul unei sărbători împrumutate, Sfântul Valentin. Odată cu aceasta, am redescoperit Dragobetele, ziua autohtonă a îndrăgostiţilor, cu tradiţii mai puţin cunoscute la oraş.
În tradiţia populară,Dragobete,fiul Babei Dochia,era văzut ca întruchiparea tinereţii,asemănător zeului dragostei din mitologia romană,Cupidon. Anunţa venirea primăverii şi era alintat Năvalnicul,nume apărut din credinţa că le-ar seduce şi tulbura pe fetele tinere,făcându-le să se îndrăgostească. Era şi este protectorul tuturor celor care se iubesc şi vor să-şi unească destinele,în ciuda oricăror obstacole.
Un sărut – şi-o cerere în căsătorie
Un obicei de Dragobete era acela ca tinerii necăsătoriţi să îmbrace hainele cele mai bune şi să pornească la strânsul primelor flori de primăvară,în crângurile din apropierea satului.
Tinerele luau în palme puţin din zăpada rămasă şi-şi spălau faţa cu ea,pentru a rămâne frumoase. De altfel,apa ultimei zăpezi era considerată făcătoare de minuni,putând fi folosită pentru dezlegarea farmecelor căsătoriei.
Când fetele se înapoiau în sat cântând,la auzul strigătului „Dragobetele sărută fetele!“,fugeau şi se împrăştiau care-ncotro,iar băieţii încercau să le oprească,pentru a le fura un sărut. Dacă o fată se lăsa sărutată în această zi,ea accepta în acest fel o cerere în căsătorie,care adesea era anunţată familiilor chiar în seara respectivă. Cei care luau parte la acest ritual erau feriţi de boli de-a lungul anului. Florile culese de tineri erau aduse în case şi păstrate la icoană.
Primul cântec de pupăză
Îndrăgostiţii aveau grijă ca în ziua de Dragobete să-şi sărute partenerul,ca să rămână nedespărţiţi,să trăiască în bună înţelegere şi depăşească opreliştile care le-ar fi putut destrăma relaţia.
Ziua era sărbătorită cu voie bună,cu petreceri la care se juca. Despre cei care erau posomorâţi de Dragobete,se credea că urma să fie supăraţi şi împovăraţi de necazuri întregul an. Se mai spunea că aceia care auzeau pe 24 februarie cântec de pupăză aveau să fie harnici şi norocoşi.
Certurile,lăsate pe altă zi
De Dragobete,tinerii şi bărbaţii se fereau să supere fetele sau să aibă neînţelegeri şi certuri cu ele. Cei care nu ţineau cont de acest sfat din bătrâni puteau avea parte de ghinion toată primăvare. Mai mult,femeile erau menajate în această zi de treburile casnice. Ca să fie sănătoase şi să aibă noroc,se păzeau să plângă sau să se necăjească.
Când revin păsările călătoare
Dragobetele,zis şi Cap de primăvară,este o celebrare a iubirii,o sărbătoare care face trecerea de la iarnă la anotimpul cald. A fost asociată cu perioada în care păsările călătoare revin pe meleagurile,îşi construiesc cuiburi noi şi se împerechează.
Ştiai că…
… Dragobetele coincide cu praznicul Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul? În această zi,se obişnuieşte a se face curăţenia de primăvară în case.
…în popor,se credea că,de Dragobete,păsările îşi aleg perechea pe viaţă? Sătenii susţineau că cele înaripatele rămase singure nu-şi fac cuib şi n-au pui până în următorul an.
… despre cei care nu vor să sărbătorească Dragobetele,se spune că riscă să se îmbolnăvească? Mai mult,e posibil să aibă parte de supărări,lipsuri şi să nu-şi găsească perechea sau să nu iubească tot anul.