Dragobete, fiul Babei Dochia: jumătate om, jumătate înger, cuceritor şi protector al iubirii

Comparat cu Sfântul Valentin, Dragobete este protectorul îndrăgostiţilor şi al iubirii, un Eros sau Cupidon neaoş. Sărbătorit pe 24 februarie, Dragobetele are o istorie care se pierde în negura timpului şi tradiţii care se păstrează şi azi.

 Conform credinţei din popor, 24 februarie este ziua în care toate păsările îşi fac cuib. Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii trebuie să se împrietenească, astfel încât să fie îndrăgostiţi tot timpul anului. O legendă spune că Dragobete, un tânăr cuceritor care prindea fetele frumoase în mrejele sale, este chiar fiul Babei Dochia. El e prezentat jumătate om, jumătate înger, zeu al dragostei, protector şi aducător al iubirii în case şi în suflete.

În funcţie de regiune, Dragobetele poate avea şi alte denumiri precum Cap de primăvară, Logodnicul sau Însoţitul Păsărilor, Sânt Ion de primăvară sau Granguru, potrivit news.ro. Dragobetele a fost marcat, de-a lungul timpului, de numeroase tradiţii şi superstiţii, de la jurământul fraţilor de sânge, ”zăpada zânelor” strânsă de tinerele necăsătorite pentru proprietăţile ei magice, sărutul obligatoriu în fiecare cuplu care doreşte să îşi menţină iubirea, până la interzicerea plânsului, care ar atrage necazuri în următoarele luni.

Tinerii băieţi obişnuiau să îşi cresteze puţin braţul în forma unei cruci şi apoi să îşi atingă tăieturile, rostind jurământul de a rămâne toată viaţă fraţi de sânge.

Tot în această zi, bătrânii din sat se preocupau mai mult decât de obicei de animalele din ogradă, sacrificarea lor fiind interzisă. Cei în vârstă credeau că în ziua de Dragobete păsările îşi aleg perechea pe viaţă.

Tinerele necăsătorite obişnuiau să strângă puţina zăpadă care se mai găsea, numită şi ”zăpada zânelor”. Apa apărută în urma topirii acestei zăpezi ar fi avut proprietăţi magice şi era folosită pentru descântece de iubire, dar şi în ritualuri de înfrumuseţare. Conform datinilor străvechi, această zăpadă apărea în urma surâsului zânelor. Tocmai de aceea fetele obişnuiau să îşi clătească chipul cu această apă, pentru a deveni la fel de frumoase ca zânele.

O altă superstiţie vorbea de fetele care nu se întâlneau în această zi cu o persoană de sex masculin nu aveau parte de iubire pe tot parcursul anul. Mai mult, în unele sate se credea că toate fetele care ajungeau să atingă un bărbat dintr-un sat învecinat urmau să fie îndrăgostite tot timpul anului.

În unele regiuni din ţară se obişnuia ca în această zi să se scoată din pământ rădăcini de spânz, pe care oamenii le foloseau pe post de leac pentru vindecarea unor boli.

Pentru că iubirea dintr-un cuplu să rămână vie de-a lungul anului, tinerii trebuie să se sărute în ziua de Dragobete. Tot în această zi, ţesutul, cusutul şi toate treburile grele de pe lângă gospodărie sunt interzise. Totuşi, este permisă curăţenia, deoarece se consideră că aceasta este aducătoare de prospeţime şi de spor. În ziua de Dragobete plânsul le este interzis tinerilor şi tinerelor. În caz contrar, aceştia vor avea parte de necazuri şi supărări în lunile următoare.

În unele regiuni din ţară, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca noaptea de Bobotează, când tinerele care doresc să îşi afle ursitul îşi pun sub pernă busuioc sfinţit.

FOTO Shutterstock