Fântâna tămăduitoare de la Mănăstirea Sâmbăta

24 martie 2011   Spiritualitate

An de an, mii de credincioşi trec pragul Mănăstirii Brâncoveanu cu credinţa că suferinţele lor trupeşti şi sufleteşti vor fi alinate de Izvorul Tămăduirii de la Sâmbăta de Sus.

La câţiva kilometri de Făgăraş,pe Valea Sâmbetei,se ridică mândră Mănăstirea Brâncoveanu,sub înaltele terase de piatră ale Munţilor Făgăraşi. Lanţul lor se întrerupe,lăsând să se formeze o uriaşă cale de trecere spre mănăstirea liniştită şi impunătoare.

Locaşul te primeşte cu căldură şi-ţi dezvăluie cel mai de preţ odor:fântâna cu apă vindecătoare,cea mai veche construcţie din interiorul ei. De fapt,datorită acestei fântâni a fost ridicat întreg aşezământul. În grădina mănăstirii găseşti şi un fir de apă,cunoscut azi drept Izvorul Tămăduirii. Cum a apărut izvorul?

Înainte de săparea fântânii cu apă vindecătoare şi de ridicarea mănăstirii,în acea poiană a fost doar un izvor pe care oamenii l-au descoperit acum mai bine de 500 de ani. La scurtă vreme,au început vindecările celor care beau din apa lui.

De aceea,a fost numit Izvorul Tămăduirii. Legenda spune că voievodul Matei Basarab a trecut şi el prin apropiere. O boală de piele îl chinuia de ani buni şi nu fusese vindecată nici de cei mai pricepuţi doctori.

După ce s-a spălat cu apa izvorului pe mâini şi pe faţă,n-a trecut mult şi pielea a început să i se cureţe. Apoi,scăldându-şi întreg corpul în apa izvorului,domnitorul s-a vindecat în mod miraculos. Cum mama lui ceruse construirea unei bisericuţe de lemn în apropierea izvorului,domnitorul a fortificat-opentru a fi apărată în faţa atacurilor străine.

Călugării locului spun că izvorul i-a vindecat pe mulţi credincioşi de boli incurabile. Bolnavii de epilepsie,de cancer,de boli psihice şi-au găsit aici alinarea.

Una dintre credincioasele care a venit cu speranţă la Mănăstirea Brâncoveanu a fost şi Liliana Bârsan,din localitatea Crucea,judeţul Constanţa. Îl adusese pe copilul ei,care îşi pierduse vederea într-un accident.

A luat din apa izvorului tămăduitor,care fusese sfinţită de preoţi,şi a spălat ochii copilului. Mare i-a fost bucuria când,la douăzile înaintea aniversării lui,acesta şi-a recăpătat vederea.

Părintele Ieromonah Dionisie Ignat de la Mănăstirea Albac povesteşte cum o veche prietenă a sa a fost vindecată de izvorul tămăduitor. Era student în anul I la Teologie când duhovnicul lui l-a îndemnat să meargă două săptămâni la Sâmbăta.

N-a mers singur,ci a luat-o cu el şi pe Maria Silaghi,o tânără de 17 ani care suferea de scleroză multiplă.

„Era într-o vineri când am ajuns acolo,spune părintele. Chiar în vinerea aceea s-a spovedit,a fost la Sfânta Liturghie,s-a împărtăşit,a stat la Sfântul Maslu,apoi ne-am înţeles să o duc eu cu căruciorul până la izvor. (...) Acolo,s-a spălat pe picioare,pe mâini,pe faţă,a spus "Cuvine-se cu adevărat",apoi,când să plecăm,mi-a spus că simte aşa o putere în picioare. (...) A mers până la mănăstire,unde a intrat pe picioarele ei.”

Mănăstirea cu porţile mereu deschise

Dacă la alte mănăstiri programul călugărilor este foarte strict şi ei nu-i primesc pe credincioşi tot timpul,aici eşti oricând primit şi ascultat. Beatrice Mantu din Bucureşti a ajuns la Sâmbăta în toamna lui 2008.

„Am vorbit cu blândul părinte Galaction,povesteşte ea,care s-a ridicat de la masă pentru a veni să ne asculte. Am o soră grav bolnavă de cancer,iar părintele i-a adus încurajare,har şi blândeţe în acest locaş sfânt.”

Mai multe