Întâmpinarea Domnului, sărbătoarea luminii

An de an, la 40 de zile după Crăciun, în data de 2 februarie, credincioşii celebrează Întâmpinarea Domnului, sărbătoare mare şi cu semnificaţii profunde pentru credinţa celor întru Hristos.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fostorânduită  la Roma în anul 494. Prin secolului VI,în speranţa că va scăpa Constantinopolul de cutremurele frecvente şi de epidemii,împăratul Iustinian a generalizat sărbătoarea şi a schimbat data iniţială de la 14 februarie la 2 februarie (socotind 40 de zile de la 25 decembrie).Făcliile au fost înlocuite atunci cu lumânări,de aceea Întâmpinărea Domnuluise mai numeşte şi sărbătoarea luminilor.

Moment important din viaţa Fiului lui Dumnezeu

La fiecare 2 februarie,credincioşii ortodocşi,catolici şi luterani îşi amintesc ziua când  Mântuitorul a fost dus la Templu de Fecioara Maria şi Dreptul Iosif pentru împlinirea Legii,care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie prezentat lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naştere. Acesta era un moment important şi pentru mamă,căci în cadrul ritualului se făcea şi curăţirea ei. În Templu,părinţii lui Iisus au fost întâmpinaţi de Dreptul Simeon şi de Prorociţa Ana. În momentul în care a ajuns la textul „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu“,Dreptul Simeon a înlocuit termenul „fecioară“ cu „femeie“,îndoindu-se de puritatea Maicii Domnului. Pentru necredinţa sa,Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu îl va vedea pe Mesia născut din Fecioară. Din cântările specifice acestei sărbători aflăm că după marea zi a Întâmpinării Domnului,Simeon a plecat spre a vesti şi morţilor că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat.

Molifta de curăţire şi închinarea pruncilor    

Prin analogie cu cele petrecute atunci la Ierusalim,Întâmpinarea Domnului se regăseşte ca pildă astăzi şi la noi,fiind îndatorirea mamelor de a aduce bebeluşii la biserică,la 40 de zile după naştere,pentru molifta de curăţire şi închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama vine în biserică şi,în numele familiei sale,îl aduce pe noul-născut în faţa lui Dumnezeu,închinându-l la altar. Preotul face semnul sfintei cruci pe mamă şi pe prunc,apoi citeşte cele cinci molitfe din Aghiazmatar. În rugăciunile rostite de preot se aminteşte despre împlinirea zilelor „curăţirii“ femeii lăuze,cerându-se dezlegare şi făcându-se referire la împărtăşirea mamei cu Sfintele Taine. În ce priveşte pruncul,preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească,să-l binecuvânteze şi să-l sfinţească,pregătindu-l astfel pe micuţ pentru botez.

Obiceiuri din negura timpului

Tot la 40 zile după Crăciun,în timp ce biserica ortodoxă prăznuieşte Întâmpinarea Domnului,credinţa populară mai păstrează tradiţii vechi legate de această perioadă. Stretenia,Târcolitul viilor şi Ziua Ursului sunt sărbători încărcate de semnificaţii şi ritualuri de demult.Potrivit tradiţiei,de Ziua Ursului „se întâmpină iarna cu primăvara“,iar copiii trebuie unşi cu grăsime de urs pentru ca puterea acestui animal să-i întărească şi să-i ferească de boli.A rămas vorbă din bătrâni că, de Stretenie,ursul va ieşi din bârlog şi este momentul prielnic pentru a se face previziuni despre cum va fi vremea. Astfel,dacă în această zi este cald,atunci,în cursul anului va fi vară călduroasă şi îmbelşugată,iar în cazul în care frigul,gerul şi viscolul îşi vor face de cap,atunci vara va fi răcoroasă şi capricioasă.

Bine de ştiut!

În credinţa populară,Stretenia reprezintă o divinitate mitică,un fel de Baba Dochia,care are darul de a prezice vremea după firea ei schimbătoare. Se crede că de Întâmpinarea Domnului,timpul este favorabil pentru prorocirea belşugului viţei-de-vie şi al pomilor fructiferi. De asemenea,această sărbătoare deschide şi Anul Nou Viticol 

Sursă foto: http://www.crestinortodox.ro/