Miracolul crucilor de la Dervent
La 14 septembrie, atât ortodocşii, cât şi catolicii sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci. Pelerini din toată ţara merg la Mănăstirea Dervent, unde praznicul acesta are o semnificaţie aparte.
Te-ar mai putea interesa:
Mănăstirea Dervent,loc de vindecare
Înălţarea Sfintei Cruci aduce mii de pelerini la Mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa. Sfântul locaş este marcat de un adevărat miracol,care i-a adus faima şi care îl face atât de important în pragul acestei sărbători. Crucile vindecătoare ale Sfinţilor martirizaţi
Motivul pentru care pelerinii vin la Dervent la 14 septembrie nu este numai sărbătorirea hramului. Aici se găsesc două cruci ale ucenicilor Sfântului Andrei,despre care se spune că au crescut în mod miraculos pe locurile unde ei au fost martirizaţi.
În cea mai veche scriere despre faptele sfinţilor,„Acta Sanctorum”,stă scris că la atingerea crucilor,cei posedaţi se tămăduiau.
Mai mult,există credinţa că la Înălţarea Sfintei Cruci,cerurile se deschid pentru bolnavi,iar crucea de leac,cum este numită cea din paraclis,are o putere mai mare.
Dacă despre crucea din spatele bisericii de la Dervent s-a dus vestea că ar vindeca animalele,despre cea din paraclis se zice că-i însănătoşeşte pe orbi,surzi şi nu numai.
Pelerinii bolnavi sunt miruiţi cu untdelemnul sfinţit din candela de deasupra crucii şi li se citesc rugăciuni de dezlegare. După aceea,sunt sfătuiţi să doarmă o noapte în apropierea crucii.
Făcând acestea,mulţi s-au vindecat şi-şi amintesc de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci,care i-a adus la Dervent.
Credinţa vindecării bolnavilor care dorm o noapte în apropierea crucii este posibil să fi apărut în urma lecuirii miraculoase a unui cioban surdo-mut din Dobrogea.
Era după Războiul de Independenţă,când acesta se întorcea cu oile şi l-a cuprins o moleşeală stranie. Întâmplarea a făcut să se culce chiar lângă una dintre cruci.
Când s-a trezit ceva mai târziu,din cauza unei furtuni,mare i-a fost bucuria să audă tunetele şi sunetul clopotelor oilor care se împrăştiaseră.
De-a lungul timpului,au fost necredincioşi care au încercat să le distrugă,dar au avut de suferit şi chiar au început să creadă în Dumnezeu datorită lor.
Spre exemplu,fiul unui turc a vrut să sfărâme una dintre cruci,cea aflată azi în spatele bisericii. A reuşit să-i reteze un braţ,dar a murit la puţin timp după aceea. Peste secole,în 1916,un român care nu credea în sfinţenia Crucii a trecut cu plugul peste ea.
Plugul i s-a făcut bucăţi,iar vitele i-au murit,ceea ce l-a făcut să se căiască amarnic. Toate aceste întâmplări i-au făcut pe oameni să creadă şi mai mult în puterea acestor cruci.
Zbuciumata istorie a Sfintei Cruci
După jertfa Mântuitorului,lemnul Sfintei Sale Cruci a fost aruncat în apropierea Golgotei. Trei secole după aceea,împărăteasa Elena,mama Împăratului Constantin cel Mare,a ajuns la Ierusalim în căutarea ei. În urma unor săpături,a aflat trei cruci.
Neştiind care este cea a lui Iisus,a cerut ca o femeie muribundă să le atingă. Ca prin miracol,atunci când femeia s-a apropiat de Sfânta Cruce,s-a şi vindecat. Împărăteasa a adus o parte din cruce în Imperiul Roman.
Cealaltă a rămas în Bazilica Sfintei Cruci din Ierusalim,de unde avea să fie furată de perşi. După 14 ani,când a fost adusă înapoi,Patriarhul Zaharia a înălţat-o în faţa poporului ca semn al victoriei creştinismului asupra păgânismului. Se întâmpla în ziua de 14 septembrie a anului 630.