Mituri şi credinţe despre păr

Podoaba capilară, atât la femei cât şi la bărbaţi, este tratată diferit de marile religii ale lumii. În timp ce la anumite popoare a-ţi etala părul e o ruşine, la altele coafura e semn al apartenenţei la o anumită comunitate. Privitor la această chestiune, şi în sânul bisericii ortodoxe există anumite rânduieli.

De ce femeile trebuie să-şi acopere capul

Conform rânduielii bisericeşti, se cuvine ca femeile să îşi poarte părul acoperit în locaşurile sfinte. Respectarea acesteia reprezintă ascultarea cuvântului Apostolului Pavel, care spunea că: „Orice bărbat care se roagă sau proroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său, iar orice femeie care se roagă sau proroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul“- I Cor. 11, 4-5. Totodată, în I Cor. 11,8-10, explicaţia continuă: „Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, femeia însă, este slava bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri“. În plus, intrarea în biserică cu părul acoperit aminteşte de chipul Fecioarei Maria, care reprezintă modelul femeii creştine. Fetele pot intra în biserică având capul descoperit, în timp ce femeile căsătorite nu. Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră că gestul de acoperire a capului în biserică reprezintă luminarea minţii de Logos - cuvântul lui Dumnezeu şi detaşarea de grijile lumeşti în timpul rugăciunii. De aceea, acest obicei nu ţine doar de tradiţia populară, ci mai degrabă de rânduiala bisericii, aşa cum poate fi văzut şi în iconografie.

De ce bărbaţii îşi lasă barbă

Potrivit Vechiului Testament, preoţii trebuie să se tundă şi doar barba să o lase neatinsă după ce au primit Taina Hirotoniei. Motivul care stă la baza acestei reguli are o semnificaţie profundă, care ţine de lepădarea de sine şi de încredinţarea vieţii în totalitate lui Dumnezeu, fiind interpretat ca un gest de smerenie. Acesta nu mai este interesat să fie plăcut lumii, ci să placă lui Dumnezeu şi să poată conlucra cu acesta, fiind insuflat de Sfântul Duh. Chiar şi omul de rând care alege să poarte barbă, dincolo de motivele estetice, arată că încearcă să păstreze rânduiala duhovnicească şi în viaţa cotidiană.

Tăierea moţului

Imediat după săvârşirea Tainei Botezului, are loc tăierea şuviţei de păr a pruncului, în semnul Sfintei Cruci. Semnifcaţia acestui gest simbolizează prima jertfă pe care copilul i-o aduce Mântuitorului, în semn de mulţumire pentru darul primit la botez, naşterea duhovnicească şi primirea hainei luminoase a lui Hristos: „Câţi în Hritos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat“. În acelaşi timp, tunderea părului la botez reprezintă şi renunţarea la păcat prin înnoirea întru Hristos.

Calendar creştin

19 noiembrie

Întreaga suflare creştină îi cinsteşte pe Sf. Pf. Avdie (Sf. Abdia).

21noiembrie

Toţi credincioşii sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Vovidenia).

22 noiembrie

Toată suflarea creştină o cinsteşte pe Sf. Mc. Cecilia.

23 noiembrie

Creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul-Vâlcea şi pe Sf. Ier. Amfilohie.