Sfânta Parascheva, o sărbătoare pentru toţi românii

14 octombrie este pentru români zi de mare praznic, închinat Sfintei Parascheva, intrată în tradiţia ortodoxă nu numai ca mare vindecătoare, ci şi ca ocrotitoare a Moldovei.

Nenumărate sunt minunile şi vindecările petrecute în viaţa pelerinilor care se ostenesc an de an să se roage la moaştele Cuvioasei Parascheva,aflate în Catedrala Metropolitană din Iaşi.

De peste 350 de ani,ele ocrotesc Moldova şi pe cei care se roagă cu credinţă.Mărturii de pelerin

Câte minuni au fost săvârşite după aşezarea sfintelor moaşte în frumoasa biserică a Iaşilor este greu de spus. Pelerinii ştiu multe despre cele întâmplate. Ei spun că o mulţime de oameni suferinzi s-au întors acasă lecuiţi de grele boli şi cu sufletul curat.

Puterea moaştelor s-a arătat lumii întregi în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888,în paraclisul Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi,din Iaşi.

Focul aprins de la un sfeşnic aflat la catafalcul Cuvioasei a topit tot argintul care îmbrăca racla,dar lemnul şi moaştele au rămas întregi,deşi fuseseră acoperite cu jăratic. Ca o mărturie a acestei minuni,se păstrează şi astăzi racla pârjolită de flăcări. Îndată după această minune,moaştele Cuvioasei au fost strămutate în noua Catedrală Mitropolitană.

O poveste din trecut

Sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata în cetatea Târnovei,capitală a crailor bulgari. Apoi au ajuns la Belgrad şi,de acolo,la Constantinopol. Domnitorul Moldovei,Vasile Lupu,le-a adus la Iaşi,plătind bani grei pentru ele.

Toată povestea strămutării moaştelor este zugrăvită pe peretele de vest al bisericii Sfinţilor Trei Ierarhi,ca mărturie peste veacuri. Tradiţia a păstrat povestea multor minuni săvârşite de sfântă,dar cea mai mare este faptul că trupul ei s-a păstrat peste veacuri.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea,soţia preotului Lateş din comuna Rădăşeni-Suceava suferea de o boală incurabilă. Alergând la Sfânta Parascheva,i-a cerut ajutorul. Apoi,i s-a făcut Sfântul Maslu şi a revenit acasă. Noaptea,sfânta i s-a arătat şi i-a spus:

A doua zi,femeia s-a trezit fără nicio durere.

În timpul ultimului război mondial,Iaşiul a fost protejat de bombardamente. Cuvioasa l-a ocrotit. Spun bătrânii că ostaşii veneau noaptea să se roage pentru viaţa lor. Mulţi

dintre răniţi trăiau bucuria vindecării. A urmat apoi marea secetă din vara anului 1947. După luni de foamete,moaştele sfintei au fost scoase în procesiune prin satele Moldovei. Vârstnicii povestesc şi acum că pe unde trecea convoiul,se porneau ploile binefăcătoare.

În ritualul pelerinajului

În seara zilei de 14 octombrie,praznicul Cuvioasei se încheie cu o mare procesiune în jurul Catedralei,având în frunte pe Mitropolitul Moldovei,care,împreună cu clericii şi credincioşii,poartă racla cu moaştele sfintei,în sunetul clopotelor şi al cântărilor bisericeşti. În cele din urmă,moaştele se aşază în biserică,se cântă paraclisul Sfintei Parascheva,apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în suflet şi cu speranţă.