Tainele de la Mănăstirea Râşca

Istoria mănăstirii înconjurate de stejari înalţi este legată de numele lui Petru Rareş şi de cel al Sfântului Ioan de la Râşca, mitropolit al Moldovei în secolul al XVII-lea.

La 15 km de Fălticeni,se află satul Râşca. Cu secole în urmă,acesta era un ţinut al sihaştrilor. Petru Rareş a ridicat aici,la 1542,o mică mănăstire de călugări.

Invaziile turcilor şi ale tătarilor i-au obligat pe oamenii locului să refacă în repetate rânduri construcţia,astăzi inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava.

Se spune că aici…

…Mai întâi şi mai întâi,a fost adusă de la Bogdăneşti în satul Râşca o bisericuţă din lemn,ctitorie a domnitorului Bogdan I,peste temelia căreia fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare,Petru Rareş,a înălţat o biserică mică,dar cu ziduri din piatră.

Încă mai poţi vedea,pe un zid exterior al bisericii,o frescă înfăţişându-l pe domnitor. La mănăstirea Râşca,te rogi în biserica „Sf. Nicolae” şi priveşti chiliile vechi din secolul al XIX-lea sau frescele bizantine,cu Judecata de Apoi şi Viaţa Sfântului Antonie.Frânturi de istorie

Călugării îţi vorbesc despre Alexandra Lăpuşneanu,mama temutului domnitor,care este înmormântată aici. Şi poate că-ţi vor spune şi despre cum în secolul al XIX-lea,din porunca lui Mihai Sturza,Mihail Kogălniceanu a stat şase luni închis  într-o cameră din clopotniţa mănăstirii.

Astăzi,se găsesc aici o parte din moaştele Sfântului Nicolae,o parte din moaştele Sfântului Serafim de Sarov şi o bucată din Lemnul Crucii.

În schimb,moaştele aceluia al cărui nume este legat de istoria locului,Sfântul Ierarh Ioan de la Râşca,au rămas tăinuite.

Sfântul a fost stareţul lăcaşului în secolul al XVII-lea.

Sfântul Ioan Arhiepiscopul

Ierarhul era de prin părţile Sucevei,fiu al Anastasiei şi al lui Gheorghe. La Mănăstirea Râşca a intrat în 1560,pe vremea episcopului Macarie de Roman.

La începutul secolului al XVII-lea,Ioan devine mitropolitul Moldovei,dar după un timp,cerându-şi iertare,renunţă la mitropolie şi se întoarce la Râşca,mănăstirea unde,nu peste mult timp,moare.

Dosoftei îl numeşte „arhiepiscopul cel sfânt şi minunat”. Cuviosul Ioan de la Râşca este cel care a îmbinat învăţăturile din cărţi cu poveţele sihaştrilor.

Rugăciune şi lacrimi

La mănăstirea din satul cu nouă biserici,căci atâtea lăcaşuri sfinte sunt acolo,călugării se roagă şi plâng,aşa cum făcea,odată,cuviosul Ioan.

El primea creştini din toate colţurile ţării,povăţuindu-i,şi niciodată nu-i uita pe sihaştrii locului. Obişnuia să meargă adesea în chiliile lor,ducându-le Preacuratele Taine.

Credincioşii care veneau la Râşca alergau în chilia sfântului,cerându-i să-i înveţe rugăciuni,mărturisindu-i păcatele,încrezători în harul lui.

Nu de puţine ori,bolnavii au plecat însănătoşiţi de la el şi astfel s-a creat legenda că sfântul face minuni.

Istoria spune că în 1574,când turcii au năvălit prădând satele şi mănăstirile Moldovei,nenumăraţi oameni şi-au găsit salvarea la Mănăstirea Râşca.

Dar egumenul ştia că locul urma să fie jefuit. A urmat o noapte de priveghere. Oamenii au fost hrăniţi şi împărtăşiţi,iar în zori-trimişi să se ascundă în munţi.

În urma lor,stareţul a aruncat clopotele în iazul mănăstirii,nevrând ca ele să încapă pe mâinile turcilor.

Apoi,luând icoana Sfântului Nicolae,patronul mănăstirii,a înconjurat locul împreună cu călugării. La final s-au despărţit,căutând adăpost în chiliile sihaştrilor din munţi.

Un stejar păzeşte intrarea

Dacă vei porni către Râşca,vei găsi satul înconjurat de păduri bătrâne,cu stejari din vremea lui Ştefan cel Mare sau a lui Petru Rareş.

La poarta mănăstirii,e un stejar de-o seamă cu mănăstirea. Pe scoarţa lui – un înscris vechi,imposibil de descifrat.

Călugării spun că ar fi o însemnare făcută chiar de Petru Rareş,care printr-un miracol nu a fost înghiţită complet de trunchiul copacului nici până în ziua de azi.

Dar,oricât de mult au încercat sihaştrii locului,bătrânii şi călugării,nimeni nu a putut să descifreze taina. A rămas întrebarea:oare ce spun literele săpate în copac?

Misterul lor se împleteşte cu misterul vieţii Sfântului Ioan de la Râşca. Iar bătrânii călugări,foşti poeţi,foşti matematicieni sau doar bărbaţi cu chemare duhovnicească,îşi spun poveştile tuturor vizitatorilor dispuşi să-i asculte între două rugăciuni acolo,în mănăstirea din mijlocul pădurilor bucovinene.