Complexe de inferioritate sau de superioritate? Iată 3 soluţii pentru depăşirea lor!

Un sentiment constant de neputinţă şi o teamă de eşec sau o stimă exagerată de sine, afişată ostentativ. Vorbim despre două atitudini opuse şi, cu toate acestea, atât de legate una de alta.

Când te afli în cabinetul medicului sau când porţi o discuţie cu dascălul copilului tău cum te simţi? Cei mai mulţi adoptă o atitudine umilă în faţa lor, deci se poziţionează în inferioritate, spre deosebire de medic şi de profesor, care automat urcă pe scara superiorităţii. Iată cum poţi să înţelegi mai bine aceste două tipuri de comportament şi cum le deosebeşti de o atitudine sănătoasă, bazată pe încrederea în sine şi pe corecta evaluare a capacităţilor proprii.

Complexul de superioritate

Este vorba despre acea atitudine a unei persoane, care crede că este, cumva, superioară celorlalţi. Oamenii cu astfel de complex au, de cele mai multe ori, o părere exagerat de bună despre ei şi cred că abilităţile şi realizările lor le depăşesc pe ale celor din jurul lor. Nu reacţionează bine la critici şi obişnuiesc să se hrănească cu laudele celorlalţi, pe care nu ratează ocazia să-i jignească. Cu toate acestea, un complex de superioritate ar putea, de fapt, să ascundă o stimă de sine scăzută şi percepţia de a fi inferior, iar cauzele trebuie căutate în copilărie.

Complexul de inferioritate

În acest caz, vorbim de un sentiment exagerat de neputinţă. De multe ori, acest complex ascunde aspiraţii reale către putere şi statut social. Persoanele care suferă de acest complex se confruntă cu o stimă de sine extrem de scăzută, nu au motivaţia necesară pentru a-şi atinge scopurile propuse, ba, mai mult, nu se simt destul de bune pentru a face asta. În plus, au o percepţie negativă asupra propriei persoane, timiditate exagerată şi tendinţa de a se retrage din activităţile sociale şi experimentează stări de anxietate şi de depresie.

Superiorii: inferiori mascaţi?

De fapt, psihanaliştii sunt de părere că niciunul dintre complexele de mai sus nu poate exista fără celălalt. Persoanele care simt nevoia constantă de a se situa mai presus de ceilalţi şi, prin urmare, de a le minimaliza importanţa, comparându-se cu aceştia şi punându-se pe ei în avantaj, au de fapt un complex de inferioritate.

În sinea lor, aceştia nu sunt siguri pe ei, ba chiar sunt convinşi că ceva este în neregulă cu ei. Dedesubtul acestei măşti de siguranţă de sine se află o persoană care îşi face mereu griji din cauza felului în care este percepută de ceilalţi şi care răspunde violent atunci când este criticată sau provocată de cei din jur.

Este vorba, de fapt, de frica de a fi inferior, un sentiment care are ca efecte relaţii personale dezastruoase şi conflicte la locul de muncă. Ca o concluzie, cei care simt nevoia de a li se da mereu dreptate, care răspund urât la critici şi se laudă cu propriile realizări, fiind percepuţi ca deosebit de aroganţi, se pot încadra cu uşurinţă în rândul oamenilor guvernaţi de frică şi de nesiguranţă şi nu de încredere în sine.

Soluţii pentru depăşirea acestor complexe

1. Terapia psihologică este unul dintre cele mai comune tratamente pentru oricare dintre aceste complexe. O discuţie faţă în faţă cu un specialist te poate face să înţelegi cauzele din trecut ale acestui comportament. Când vei primi răspunsurile pe care le cauţi, în timp, poţi ajunge să depăşeşti singur sentimentele de nesiguranţă şi de slăbiciune, care generează comportamentele despre care am vorbit mai sus.

2. Suportul moral şi încurajarea celor apropiaţi sunt necesare pentru ca tu să nu te mai simţi inferior. Sau, după caz, să nu mai ajungi să-i faci pe alţii să se simtă lipsiţi de valoare. Înconjoară-te de oameni pozitivi, care să te încurajeze în demersurile tale de bun simţ, şi vei observa o diferenţă enormă. Persoanele sensibile la critici ar trebui să se distanţeze de anturajul toxic sau negativ, care contribuie foarte mult la eşecurile înregistrate în viaţă.

3. Iubirea de sine este un termen exprimat cu uşurinţă, dar şi un ţel greu de atins. Cu toate acestea, de la stima de sine începe şi echilibrul emoţional care te face un om mai bun. Poţi încerca să te motivezi singur, cu ajutorul unor încurajări şi aprecieri despre propria ta persoană. Comunicarea pozitivă cu tine însuţi te ajută să-şi ridici moralul atunci când te simţi trist şi alungă gândurile negative. Nu strică să încerci!

FOTO Shutterstock.com