Cum îţi înveţi copilul să-şi asume responsabilităţi

Asumarea este o însuşire care se poate deprinde încă din copilărie. Cel mic va învăţa că a fi responsabil îi va aduce beneficii pe termen lung. Află cum poţi, ca părinte, să-i insufli copilului plăcerea de a-şi asuma lucrurile.

Atunci când vrei ca cel mic să te asculte, felul în care îi ceri atenţie face diferenţa între obedienţă (ascultare) şi responsabilitate. Obedienţa nu-i va lăsa răgaz celui mic să-ţi pună întrebări, să accepte şi nici să poată negocia. După o perioadă, copilul obedient va resimţi frustrare (furie amestecată cu neputinţă), inclusiv nevoia de a se împotrivi (rebeliune). Copilul responsabil, în schimb, este motivat, încurajat şi are abilitatea de a accepta, chiar şi atunci când nu-i face plăcere sa facă un lucru. Este important să-i oferi laude sau mici recompense copilului, iar pe măsură ce creşte, poţi trece la validarea emoţională pentru a-i creşte încrederea în sine şi pentru a se simţi înţeles, apreciat, ascultat.

Arată-i că este iubit

Copilul învaţă mult mai bine cum să devină responsabil atunci când se simte iubit şi, în acelaşi timp, i se stabilesc limite şi reguli. O parte din tine este capabilă să-i ofere copilului sprijin, timp petrecut împreună şi apreciere, dar mai ales iubire necondiţionată. Asta înseamnă că orice s-ar întâmpla, tu nu vei înceta să îţi iubeşti copilul. Cealaltă parte, însă, trebuie să aibă capacitatea să impună limite, să ghideze, să stabilească disciplină şi consecinţe, atunci când regulile sunt încălcate. Astfel, puştiul va învăţa cum să fie responsabil pentru comportamentul lui şi va cunoaşte sentimentul de satisfacţie pentru lucrurile pe care le duce la bun sfârşit.

  Stabileşte-i sarcini adecvate vârstei  

Fii un model!

Copilul, nu de puţine ori, îţi va imita comportamentul, fără ca tu şi cel mic să conştientizaţi asta. Poate ţi s-a întâmplat să-i promiţi o ieşire în parc, însă ţi-ai încălcat cuvântul şi ai rămas peste program la lucru. Să promiţi şi să nu respecţi cuvântul dat, s-ar putea să nu ţi se pară o mare problemă. Însă, pentru copil, comportamentul ppoate transmite mesajul că este în regulă să nu-ţi asumi angajamentele. Un alt sfat este să nu faci promisiuni pentru care nu eşti sigur 100% că le poţi îndeplini.

Ce greşeli fac cei mai mulţi părinţi

• Le oferă copiilor multe recompense materiale sau diverse activităţi, fără să pretindă ca cei mici să-şi asume nicio responsabilitate. De exemplu, copilul primeşte frecvent încă o jucărie de îndată ce o strică pe cealaltă, fără să înveţe cum să aibă grijă de ea sau cum să o aprecieze. 

• Preiau asupra lor sarcinile în locul copilului. De exemplu, copilul este aproape de paharul cu apă, dar îşi roagă părinţii să i-l ofere, pentru că ştie că aceştia vor sări să facă totul pentru el. Sau se repezesc să îi cupleze centura de siguranţă, deşi copilul o poate prinde chiar el. 

Cum stabileşti limite bune

Atunci când nu devii prietenul copilului, ci părintele lui, atât cel mic, cât şi tu veţi avea de câştigat pe termen lung. Învăţând cum să tolereze frustrarea atunci când nu primeşte imediat ceea ce-şi doreşte, copilul la vârsta adultă va şti deja ce înseamnă aprecierea, generozitatea, cum să înveţe constructiv din greşeli şi cum să-şi canalizeze atenţia şi eforturile pentru a-şi atinge visurile: 

• Poţi spune „Nu“;

• Poţi stabili reguli;
• Poţi stabili cerinţe/aşteptări;
• Poţi împărţi sarcinile şi te poţi asigura că sunt finalizate;
• Poţi stabili urmări neplăcute când sarcinile nu sunt îndeplinite.