Cum pot fi ajutaţi copiii să treacă peste durerea cauzată de moartea unei persoane dragi
Pierderea, durerea şi doliul sunt copleşitoare pentru oricine, dar pentru copii sunt cu atât mai dificile întrucât pentru ei poate fi prima experienţă de această natură. În perioada pandemiei, mulţi micuţi s-au confruntat cu pierderea bruscă a cuiva drag. Cum pot fi ajutaţi să gestioneze această situaţie?
„Pierderea şi durerea sunt experienţe psihologice dureroase care lasă răni adânci şi provoacă o tristeţe profundă, atât la adulţi, cât şi la copii”, spune psihologul Lisa Damour. „Putem să să folosim termenul de ‘pierdere’ pentru a vorbi despre lucruri pe care le putem recăpăta, cum ar fi ritmul şi rutina vieţilor noastre de înainte de pandemie”.
Însă durerea apare când se produce ceva cu caracter permanent, cum ar fi moartea cuiva drag. În acest caz, la nivel psihologic, lucrurile stau diferit, pentru că nu trebuie doar să accepţi faptul că persoana respectivă nu mai este, dar şi să depui eforturi pentru a accepta că nici nu se va mai întoarce”, adaugă ea.
Multe depind de vârsta copilului, arată Dr. Damour,. „Copiii foarte mici ar putea fi confuzi atât în ceea ce priveşte pierderea, cât şi durerea. Copiii sub cinci ani nu vor înţelege de ce nu merg la grădiniţă şi de ce părinţii stau acasă. În cazul morţii cuiva, nu înţeleg în totalitate ce este moartea şi nici nu percep faptul că este un lucru permanent. Trebuie să înţelegem că cei mici nu doar că se confruntă cu schimbări dramatice în viaţa lor, dar că adesea ei nu înţeleg, în totalitate, de ce s-au produs acele schimbări şi care este cauza lor”, potrivit Unicef.org.
În cazul copiilor de 6-11 ani, lucrurile stau cu totul altfel. „Aceştia vor cere explicaţii. Sunt foarte pregătiţi să înţeleagă ce anume a produs marile perturbări care îi afectează sau moartea persoanei pe care o iubesc. Uneori putem să le dăm răspunsurile pe care le vor, însă alteori nu putem face asta, şi acest lucru poate fi foarte greu pentru ei”.
„Pentru adolescenţi, procesul este destul de intens, deoarece emoţiile lor pot fi amplificate, dat fiind specificul vârstei. Din când în când, pot avea nevoie să li se amintească faptul că intensitatea tristeţii lor sau chiar momentele când uită sau nu se gândesc la moartea celui drag sunt toate faze normale şi deloc surprinzătoare, deoarece adolescenţii pot fi îngrijoraţi de faptul că nu au o reacţie corectă”.
Cum pot fi ajutaţi copiii să treacă prin aceste stări emoţionale?
Fiţi empatici şi sinceri cu copiii de toate vârstele, dar asiguraţi-vă că le oferiţi explicaţii clare copiilor mici. „Copiii sub cinci ani merită şi au nevoie de răspunsuri foarte clare, foarte simple, care nu includ eufemisme. Nu putem să le spunem că am pierdut pe cineva pentru că nu vor înţelege la ce ne referim. Este recomandat să le spuneţi într-un mod cald si afectuos: ’Am o veste foarte tristă. Bunicul tău a murit. Asta înseamnă că inima i s-a oprit şi că nu-l vom mai putea vedea vreodată’. Poate fi greu pentru părinţi să suporte un astfel de mod de comunicare direct, însă este important să fim sinceri şi transparenţi. Este deja dificil să accepţi moartea cuiva şi cu atât poate fi mai greu dacă te simţi confuz şi nu înţelegi prea bine ce s-a întâmplat”.
FOTO Shutterstock