În vreme de pandemie mizează pe prietenie – îţi poate poate salva mintea şi inima

Zilnic ar trebui să ne amintim de legăturile strânse dintre noi, de faptul că suntem fiinţe sociale şi că nu putem trăi – bine şi sănătos – unii fără alţii. Mai mult ca oricând avem nevoie să învăţăm – din nou – să punem acea întrebare pe care o puneam cu atâta uşurinţă în copilărie: vrei să fim prieteni?

Statistic vorbind, într-o viaţă de om, o persoană îşi face 396 de prietenii, dar numai 33 dintre ele ţin până la „adânci bătrâneţe‟. Iar dintre cei 33, doar şase sunt consideraţi prieteni adevăraţi, restul de 27 fiind cunoscuţi, colegi ori amici de pahar, de călătorie sau de alte ocazii. În general, femeile tind să aibă mai mulţi prieteni decât bărbaţii şi să întreţină mai bine aceste relaţii. Conform studiilor, bărbaţii îşi văd prietenii o dată la cinci zile, pe când femeile o dată la 3,5 zile. Pe de altă parte, ambele sexe sunt de acord că cei mai buni prieteni nu sunt oamenii pe care îi văd adesea, ci persoanele la care se gândesc cel mai des.

Viziunea unui filozof

„Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii‟, spunea Aristotel despre prietenie. Filozoful Greciei antice a dedicat numeroase idei şi scrieri conceptului de prietenie. El a fost printre primii care a descris oamenii, în „Etica Nicomahică‟, drept „creaturi sociale‟. În opinia lui, prietenia este cea care-l învaţă pe om cum să primească şi să dea – şi nu vorbea despre bunuri materiale.

„Nu este nobil să speri să obţii, în schimbul prieteniei, favoruri, căci numai o persoană neruşinată vizează binefăcători, iar prietenia este, mai presus de orice, libertate. Este cea mai virtuoasă stare de a fi‟, era de părere Aristotel.

În aceeaşi „Etica Nicomahică‟ filozoful a împărţit prieteniile în trei categorii, la care mai fac, încă, referire, filozofii şi psihoterapeuţii de astăzi. Prima şi cea mai de jos categorie este prietenia de interes. Cu toţii vrem să obţinem ceva de la un prieten, dar, de obicei, acel ceva este suport emoţional sau moral, încredere, iubire şi timp de calitate petrecut împreună. Sunt şi oameni, însă, care formează prietenii pentru a obţine altfel de avantaje: statut social, bani, relaţii sau un loc de muncă.

Un alt tip de prietenie este cea care oferă doar plăcere, fără niciun adaos intelectual sau emoţional. Sunt acei prieteni care sunt alături de tine doar atunci când vrei să ieşi la o bere, să mergi la club sau la cinema, când îi inviţi la mall sau la piscină. Adică prieteni care vor doar să se simtă bine în compania ta dar, atunci când ai o problemă reală, nu-ţi mai răspund la telefon.

A treia categorie este cea mai rară, dar şi cea mai „solidă”, cea a prietenilor adevăraţi. Este tipul de prietenie care depăşeşte graniţele utilităţii şi ale plăcerii. Sunt oamenii pe care îi apreciezi pentru cine sunt, nu ceea ce reprezintă sau îţi pot oferi. Cu ei împarţi amintiri, experienţe, secrete, idei şi suferinţe. Sunt prieteniile care durează o viaţă, pe care nici timpul şi nici distanţa nu le pot despărţi.

Amiciţii prăfuite, dar celebre

Istoria este plină de prietenii surprinzătoare. Cine ar fi crezut, de exemplu, că unul dintre cei mai buni prieteni al scriitorului irlandez Samuel Beckett a fost un ţăran francez, tatăul lui André Uriaşul. În acelaşi an în care a publicat una dintre cele mai renumite cărţi ale sale, „Aşteptându-l pe Godot‟, 1953, Beckett s-a mutat într-un sat din Franţa. Aici a devenit bun prieten cu Boris Roussimoff, al cărui fiu avea să devină luptător profesionist. La vârsta de 12 ani „micuţul‟ André cântărea 114 kg şi, pentru că nu prea mai încăpea în autobozul şcolii, Beckett s-a oferit să-l ducă pe băiat la şcoală în camioneta sa.

Scriitoarea americană surdo-oarbă Helen Keller avea doar 14 ani când la întâlnit pe Mark Twain, care se apropia de 60 de ani. Întâlnirea a avut loc la o cină, în casa unui prieteni comun, şi el scriitor. După o seară reuşită, Keller i-a trimis mamei sale o scrisoare, în care îi povestea că a râs „până la lacrimi‟ de poveştile împărtăşite de Twain, iar marele scriitor a descris-o pe Keller drept „a opta minune a lumii‟. În pofida vârstei, între cei doi s-a legat o prietenie trainică, ce a durat mai bine de 15 ani.

Primii care au dezvăluit prietenia dintre al 35-lea preşedinte al SUA, John F. Kennedy şi Frank Sinatra au fost agenţii FBI. În 1960, Biroul Federal de Investigaţii a făcut public faptul că preşedintele a petrecut un weekend în casa cântăreţului, iar mai apoi Kennedy şi Sinatra au călătorit la New York şi Las Vegas. Prietenia celor doi a fost descoperită de FBI în timp ce agenţii îl urmăreau pe cântăreţ, pe care îl bănuiau că are relaţii cu mafia.

Minţi celebre despre prietenie

Ce-ţi poţi dori mai mult decât să ai pe cineva cu care să poţi vorbi ca şi cu tine însuţi – Cicero.

E bine să te înduioşezi de nenorocirea prietenilor tăi, dar mai bine este să le vii în ajutor – Voltaire.

Contează că prieteni adevăraţi sunt numai aceia pe care îi poţi suna fără probleme la patru dimineaţa – Marlene Dietrich

Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele – George Eliot.

Prietenii mei nu sunt mulţi, dar sunt nenumăraţi – Nichita Stănescu.

Psihoterapeut Adriana Buda, Asociaţia Medicilor Independenţi: „Prietenia îi conferă omului un sentiment profund de siguranţă şi îi dă un sentiment de bine!‟

Ce este prietenia şi care sunt ingredientele unei prietenii adevărate?

Toţi ne dorim să avem prieteni, cei mai mulţi dintre noi avem prieteni cu care ne mândrim că fac parte din viaţa noastră, dar sunt şi mulţi dintre ei care ne dezamăgesc. În fapt, prietenia poate fi definită ca o relaţie afectivă şi de cooperare între fiinţe umane, care se caracterizează printr-un sentiment de simpatie, respect, afinitate reciprocă, compatibilitate. Ea presupune o atitudine de bunăvoinţă reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în criză de loialitate, buna-credinţă şi altruism. Relaţia de prietenie se bazează pe încredere şi pe susţinere reciprocă permanent.

O prietenia adevărată ar trebui să conţină umătoarele calităţi: simpatie, afinităţi şi valori comune, încredere, o bună comunicare, sinceritate (onestitate) şi respect din partea fiecăruia, dorinţa de bine pentru cealaltă persoană, susţinere reciprocă, înţelegere şi toleranţă unul faţă de celălalt, te ajută să te destăinui şi să te simţi înţeles în unele probleme pe care ştii că nu le poţi discuta cu familia din diferite motive – uneori prietenia ne oferă posibilitatea de a nu ne cenzura.

De ce este important să o cultivăm încă din copilăria timpurie?

Omul este o fiinţă socială şi sociabilă, prin urmare, pentru a se putea dezvolta armonios el trebuie să simtă că aparţine colectivităţii căreia îi aparţine. Prima cunoaştere a lumii în care trăieşte o face cu ajutorul mamei care îi povesteşte despre lumea în care micuţul pui de om a intrat şi în care va trebui să trăiască cât mai bine integrat şi adaptat. Mama, prin vorbele, gesturile şi atitudinile ei în relaţia cu copilul, dar si cu membri famliei şi ai comunităţii în care trăieşte este cea care îl învăţă pe copil să-şi dezvolte încrederea, empatia, compasiunea şi toate abilităţile necesare unei bune interrelaţionări cu lumea din jur, dar şi cu sinele.

Cum influenţează prietenii evoluţia şcolară?

Beneficiile prieteniei se observă încă din primii ani de viaţă la locul de joacă, la grădiniţă şi la şcoală. Colegul de şcoală poate căpăta în timp statul de prieten datorită unei bune colegialităţi şi compatibilităţi, cei doi împărtăşesc aceleaşi valori şi mod de a vedea şi a înţelege lumea în care trăiesc. Colegul devine prietenul pe care se poate sprijini, este cel care te poate ajuta la teme cu explicaţii fără să-l judece acolo unde nu înţelege, îi poate, şopti ceva ce nu ştie, îl lasă să copieze de la el uneori, se joacă împreună tot mai des, li se cutivează şi îmbogăţeşte creativitatea, au aceleaşi preocupări şi plăceri, se susţin şi se încurajează reciproc când simt că îşi pierd încrederea în ei, îşi impărtăşesc secrete.

De ce copiii aleg, uneori, anturaj nepotrivit de prieteni?

Dacă copiii nu se simt securizaţi afectiv din partea părinţilor, repectiv nu simt că sunt iubiţi necondiţonat de către ei, nu sunt lăudaţi niciodată, mereu sunt criticaţi şi comparaţi cu alţi copii, fie din familie, fie din vecini sau colegii de şcoală, la vârsta pubertăţii, când începe procesul de maturizare, îşi caută identitatea în afara familiei (e un proces firesc de creştere şi schimbare pe plan fizic, psihic şi comportamental) şi vor merege în anturajul de prieteni unde vor fi acceptaţi necondiţionat şi se vor simţi apreciaţi, chiar dacă vor face un lucruri nepermise (amendate) social. Nevoia de apartenenţă la un grup de prieteni îl va determina pe copil să nu facă alegerea cea mai buna pentru el.

Care este definiţia unei relaţii sănătoase între părinţi şi copii?

O relaţie sănătoasă între părinţi şi copii trebuie să aibă la bază, în primul rând, o iubire necondiţionată a părinţilor pentru copilul lor, să înţeleagă că acesta reprezintă suma calităţilor şi defectelor genetice pe care aceştia le transmit ereditar. Copilul nu trebuie comparat cu alţi copii, umilit, agresat verbal şi fizic, ci încurajat mereu pentru fiecare lucru bun pe care îl face. Trebuie să i se explice că toată lumea greşeşte, important este să nu devină asta o scuză, ci să se străduiască ca din fiecare greşeală să înveţe ca pe viitor să nu o mai repete, iar dacă are nevoie de ajutor, să nu îi fie frică să îl ceară părinţilor, pentru că aceştia îl iubesc necondiţionat şi îl vor sprijini şi vor fi alături de el mereu când are nevoie. Relaţia dintre părinţii şi copii trebuie să se bazeze pe iubire, încredere, susţinere şi respect. Trebuie să existe reguli bine explicate copiilor, iar părinţii trebuie să fie consecvenţi în ceea ce spun şi ceea ce fac.

Argumente pro sau contra pentru prietenia virtuală?

E bine pentru copiii noştri să aibă cât mai multe cunoştinţe de utilizare a aparaturii şi programelor digitale de ultimă generaţie, ceea ce presupune mult timp petrecut în mediu virtual. Însă această lume virtuală este mare şi necunoscută pentru mulţi dintre părinţi, iar acest lucru este un mare dezavantaj pentru ei, deoarece nu pot şti cine sunt toţi prietenii copiilor lor, fie ei buni, sau nepotriviţi. Fără a exagera, putem spune că există un pericol real pentru copiii care pot cădea foarte repede victime fiind atraşi de pe anumite site-uri „secrete‟!

De ce este prietenia în societate, în cuplu, în familia extinsă este bună pentru sănătate?

Pentru că ne ajută să nu ne simţim singuri, să suportăm mai uşor momentele grele din viaţă, să suportăm mai uşor sentimentele care ne copleşesc uneori, să simţim că suntem utili, că cinva are nevoie de noi, dar şi că noi suntem importanţi pentru cineva. Relaţia de prietenie ne ajută la integrarea şi definirea noastră în societate ca indivizi, ne facem să ne simţim validaţi, şi mai ales, ne întăreşte sentimental de apartenenţă la un grup şi implicit în societetate. 

În relaţia de cuplu, prietenia este foarte importantă pentru că le oferă partenerilor un sentiment de încredere şi siguranţă, de sprijin reciproc, de apartenenţă reciprocă, ceea ce le permite să dezvolte planuri de viitor. Se spune că „rudele şi colegii se suportă, soţul şi prietenii se aleg‟! Relaţia de prietenie este importantă pentru toţi oamenii pentru că oferă un confort major din punct de vedere psihologic. Este mai puţin restrictivă din punct de vedere moral, social, faţă de alte tipuri de realţii (iubire, căsătorie, relaţie parentală, este mai puţin supusă judecăţii celorlalţi. Prietenia îi conferă omului un sentiment profund de siguranţă şi şi îi dă un sentiment de bine!

La vremuri noi, prieteni noi

Pe măsură ce trec anii, nu doar oamenii din viaţa noastră se schimbă, ci şi prieteniile. Dacă în copilărie cei mai buni prieteni erau cei care se jucau la fel ca tine, iar în adolescenţă gaşca era prioritară, la maturitate criteriile se schimbă. Secretul acestor schimbări este empatia.

La o vârstă fragedă, cei mai buni prieteni sunt copiii care locuiesc aproape de tine sau pe care îi vezi cel mai des, dar şi cei dispuşi să-şi împartă jucăriile cu tine. Pe măsură, însă, ce copiii cresc, încep să înţeleagă nevoile celor din jur şi devin mai puţin individuali. Odată ce intră în grupuri sociale, cum ar fi şcoala, cei mici învaţă să ia în considerare nevoile celorlalţi copii şi să se bucure de joaca în grup. În acelaşi timp, experimentează şi respingerea, venită de la copii mai mari. De aceea, este important pentru ei să-şi facă prieteni alături de care se simt protejaţi şi apreciaţi.

În adolescenţă lucrurile se schimbă puţin. Prieteniile sunt, în primul rând, de gaşcă, dar şi cele individuale au la bază anumite criterii: spontaneitatea, onestitatea, suportul de orice fel, „ce-i al meu e şi al tău‟ sunt principalele ingrediente ale formării unei prietenii. Astfel, de la proximitatea fizică şi jucăriile tale sunt şi ale mele, relaţiile de amiciţie încep să se concentreze pe valori comune, loialitate şi interese similare.

La vârsta adultă, emoţiile joacă rolul principal în consolidarea unei prietenii. Pe lângă o companie plăcută, prietenul adevărat este cel care oferă suport emoţional, cel care se bucură că te vede indiferent de câţi ani au trecut peste voi, de cât de mult te-ai îngrăşat sau de cum stai cu contul bancar. Dar este şi cel care-ţi spune ceea ce gândeşte, te trage de mânecă atunci când greşeşti, te aşteaptă la poarta spitalului ori de câte ori ai nevoie şi te surprinde cu o vorbă bună atunci când credeai că „nimănui nu-i mai pasă‟.

Bărbaţii sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus

Poate exista o prietenie reală, fără implicaţii romantice, între un bărbat şi o femeie? Răspunsul, aproape de fiecare dată, este „nu‟. De ce? Cel mai bine a explicat Harry, în faimoasa comedie romantică, „When Happy Met Sally‟ („Când Harry a întâlnit-o pe Sally‟): „Pentru că atracţia sexuală se va interpune întotdeauna între ei‟.

Pentru a nu cădea în capcana fanteziei cinematografice, psihologii au dorit un răspuns ştiinţific la această întrebare, aşa că, un grup de cercetători din diverse colţuri ale lumii a făcut un test mai amplu pe această temă. Psihologii ai cooptat câteva sute de perechi de prieteni platonici, de sexe diferite, şi pe fiecare în parte i-a despărţit în camere diferite, punându-le aceleaşi întrebări. Una dintre ele a fost dacă se simt atraşi, sexual, de prietenul/prietena lor. În cazul femeilor, răspunsul a fost, majoritar, negativ. Bărbaţii, însă, au recunoscut că au fantezii sexuale despre amica lor şi că şi-ar dori mai mult decât o prietenie cu ea.

Într-un fel, nu este de mirare. Secole de-a rândul băieţii şi fetele au crescut relativ separaţi unii de alţii – fetele cu prietenele lor, băieţii cu amicii lor – au mers la şcoli separate şi li s-a impregnat ideea, din generaţie în generaţie, că cea mai nobilă formă de relaţie dintre un bărbat şi o femeie este cea romantică.

Abia către sfârşitul secolului al XIX-lea prieteniile între bărbaţi şi femei au început să pară mai puţin bizare. Chiar şi aşa, ele sunt greu de susţinut atunci când unul sau ambii prieteni este căsătorit sau se află într-o relaţie intimă. Cum să-i explici soţului tău că pleci la mare cu Radu – chiar dacă Radu este prietenul tău din copilărie? Oricât de mult ai încerca să negi, va exista întotdeauna un element de natură sexuală în prietenia dintre un bărbat şi o femeie, chiar dacă acesta este ţinut sub control. De altfel, cele mai solide prietenii de acest fel au sfârşit, adeseori, într-un mariaj fericit al celor doi prieteni.

Pisica nu aleargă întotdeauna după şoareci

În lumea celor care nu cuvântă, prieteniea nu doar că există, dar este „sfântă‟. Animalele au nevoie să formeze alianţe în special pentru a-şi proteja teritoriul şi viaţa de posibili prădători. Cele mai fascinante sunt prieteniile între specii diferite, care dovedesc că animalele sunt capabile şi au nevoie de emoţii precum empatie şi compasiune. Experţii spun că, de obicei, astfel de relaţii se leagă în captivitate. În absenţa haitelor, animale precum lei, lupi sau elefanţi formează alianţe cu animale mai la „îndemână‟. Speciile solitare în natură, cum ar fi ursul sau ghepardul, dezvoltă o relaţie tip „părinte-copil‟ cu animalele cu care îşi petrec timpul în captivitate sau în sanctuare.

Un exemplu, mai degrabă hilar, este cel al găinii Mabel. Din cauza unui accident la o gheară, Mabel nu a mai ajuns în oala de ciorbă, ci în casa stăpânului ei, unde a primit tratament. Aici, însă, a descoperit un coş în care dormeau câţiva căţeluşi nou-născuţi. Dintr-un motiv numai de ea ştiut, Mabel a fost instant atrasă de puii canini şi s-a aşezat pe ei ca să-i încălzească şi să-i protejeze, mama căţeilor fiind mult mai preocupată de alergat prin grădină. Aşa s-a legat o prietenie pe cât de bizară, pe atât de trainică.

O altă prietenie faimoasă a fost între leul Leon, ursul Baloo şi tigrul Sheer Khan. Cei trei au fost descoperiţi în urmă cu vreo 16 ani în subsolul unei case, de poliţia din Atlanta, SUA. Oamenii legii au fost chemaţi de vecini, îngrijoraţi de starea animalelor. Când au fost găsiţi, cei trei pui de leu, de urs şi de tigru erau extrem de ataşaţi, dar se aflau într-o stare jalnică, aşa că au fost duşi la Noah's Ark Animal Sanctuary, o rezervaţie naturală pentru animale. Aici au primit îngrijiri medicale, iar Leo şi Sheer Khan s-au recuperat foarte repede. Baloo, însă, avea probleme mai mari de sănătate, care au necesitat mai multe operaţii. Cât ursul a stat internat, leul şi tigrul nu s-au oprit din „plâns‟ şi din dat târcoale cabinetului veterinar. Din fericire, Baloo şi-a revenit complet, iar cei trei prieteni au trăit fericiţi – şi nedespărţiţi – până la adânci bătrâneţe.

VOX: Care este cea mai dragă amintire a ta despre prietenie?

Daniela Deaconu, 42 de ani, Târgu-Jiu

Ah, am atâtea! Cu mulţi ani în urmă, eu, cea mai bună prietenă a mea, Alina şi un alt prieten, Bogdan, ne-am angajat la aceiaşi companie. Cu o seară înainte de a începe noul servici, am ieşit să sărbătorim, la o terasă. A doua zi dimineaţa, eu şi Bogdan am trecut pe la Alina, să mergem împreună la servici – ea stătea aproape de birou. Numai că am găsit-o în pat. Se simţea rău, probabil de la prea multe beri băute cu o seară înainte. Am încercat să o doftoricim cum am ştiut noi mai bine. I-am oferit suc proaspăt de portolare, dar l-a refuzat, aşa că l-am băut noi. I-am făcut o cafea neagră, dar tot noi am băut-o. Am încercat apoi, pe rând, cu sandviş, ciorbă şi piept de pui, toate refuzate de Alina, dar mâncate de noi – ca să nu se strice. În final, i-am spus să se dea mai încolo şi ne-am băgat şi noi în pat. A doua zi, cu coada între picioare, i-am spus şefului ce s-a întâmplat. Reacţia lui a fost: ,,Păi cum, aţi fost la bere şi nu m-aţi chemat şi pe mine?‟.

Raluca Toma, 34 de ani, Bucureşti

Una dintre cele mai dragi amintiri de prietenie o are drept protagonistă pe verişoara mea, Raluca. A fost o vreme când am locuit împreună şi ştiam tot una de cealaltă. Ne sfătuiam, râdeam mult şi ne încurajam. Ba chiar ajunsesem să purtăm aceleaşi haine. Pe ale mele. Într-o zi, Raluca a plecat mai devreme la serviciu şi a îmbrăcat o helancă mov, despre care ştiam că îi place mult. Deşi aveam un dulap plin cu haine, am căutat disperată helanca să o port în aceea zi; simţeam că îmi va da un tonus bun. Ia-o de unde nu-i! Acum, mă amuz cu nostalgie, dar atunci a fost motiv de supărare.

Victoria Vasiliu, 36 de ani, Odobeşti, Vrancea

Îmi amintesc cum iarna,  când ningea mult, iar apoi se forma gheaţă pe drum, eu şi prietena mea cea mai bună ieşeam pe uliţa satului ca să ,,patinăm‟. Încălţam cele mai tocite cizme pe care le aveam, ca să cazi instant când pui piciorul pe zăpadă, nu de alta. Ne ţineam una de cealaltă, umblând ca beţivele prin mijlocul satului. Râdeam în hohote şi ni se părea cel mai amuzant lucru de pe lume. Apoi ieşeam pe vale cu săniile şi stăteam până prindeam ţurţuri la nas.

@shutterstock, arhiva