Nu e niciodată prea târziu să-ţi găseşti jumătatea

1 noiembrie 2015   Relații de cuplu

Întotdeauna am crezut că trebuie să lăsăm uşa „deschisă“în viaţa noastră pentru orice posibilitate. În cazul meu dragostea a venit într-un mod neaşteptat şi astfel am învăţat că este important să nu ne pierdem credinţa, pentru că doar aşa visele noastre se vor împlini.

 Eram singură de aproape doi ani şi în acest interval de timp nu reuşisem să întâlnesc un bărbat care să se potrivească gusturilor mele. Lucram – şi lucrez în continuare – la o firmă de contabilitate,iar cele opt-zece ore petrecute zilnic la birou nu prea îmi lăsau opţiuni pentru a socializa şi a cunoaşte oameni noi.

O soluţie inedită

Am apelat la o agenţie după ce o prietenă mi-a povestit cum o verişoară de-a ei şi-a găsit astfel perechea. „Chiar este posibil aşa ceva?“,am întrebat-o. Prietena mea m-a asigurat că experienţa trăită de verişoara ei este reală şi m-a convins să sun la agenţie pentru a programa o întrevedere. Mai mult,s-a oferit să mă însoţească la prima întâlnire cu consilierii,în cazul în care aş avea ezitări. Mi-am învins reticenţa şi timiditatea şi am sunat. A fost cea mai bună decizie din viaţa mea!

Primul candidat,o dezamăgire   

Consilierii agenţiei mi-au pus la dispoziţie o lista cu profile compatibile pentru ceea ce căutam. După ce am convenit asupra unui loc şi a unei ore de întâlnire,m-am întâlnit cu bărbatul care mie mi s-a părut,ca înfăţişare,pe gustul meu. Şi ca pregătire intelectuală se potrivea cu ceea ce căutăm,dar... am realizat,abia la a treia întâlnire,că nu e ceea ce vreau. Ne-am dat seama că nu mai avem prea multe să ne spunem şi că epuizasem subiectele despre filme,cărţi,sport. Şi amândoi am căzut de acord să ne oprim aici.

Cum mi-am cunoscut sufletul-pereche

După o lună am ieşit cu altcineva,însă de data aceasta,chiar de la a doua întâlnire aveam amândoi senzaţia că ne ştim de mult timp – poate dintr-o viaţă anterioară. Mi-a şi spus asta,iar eu am simţit la fel. Nu a fost dragoste la prima vedere,dar la a doua întâlnire am simţit cu adevărat ce sunt aceia „fluturi în stomac“. După ce ne-am luat la revedere,am avut acel sentiment că el este alesul! De atunci,am continuat să ne vedem aproape zilnic,iar weekend-urile le petreceam negreşit împreună. Era o mare bucurie să ne întâlnim şi era evident pentru amândoi că se producea ceva cu noi,ne îndrăgosteam. După cinci luni locuiam deja împreună.

Cerere în căsătorie emoţionantă

 El,de felul lui,este un om al surprizelor,pregătindu-mi mereu câte ceva care să mă facă să zic „Wow! “Într-o zi,s-a prefăcut că nu îşi găseşte ochelarii,– îi poartă ochelari atunci când citeşte  şi m-a rugat să iau un plic de pe masă,să îl desfac şi să îi citesc din el. L-am deschis şi înăuntru era o hârtie frumos împăturită,pe care scrisese cu majuscule:„Vrei să fii soţia mea?“. Alături erau şi două bilete de avion pentru un weekend la Viena. N-am scos niciun cuvânt,în prima fază. Ne-am îmbrăţişat şi nu au trecut prea multe secunde până am zis cu convingere:„Da!“.

Împreună pentru totdeauna

 În vara aceasta ne-am căsătorit. Suntem doi oameni care se consideră fericiţi pentru şansa de a se fi găsit şi de a fi în continuare împreună. Ne dorim un copil,vrem o casă mai mare,însă toate acestea vor fi realizate în timp. Momentan,suntem norocoşi şi împliniţi cu ceea ce avem.

Maria,38 de ani,Bucureşti

Mai multe