"Ingredientul" care lipseşte din majoritatea relaţiilor
Potrivit noilor studii, există între noi legături pe care le avem de când ne naştem. Legături cu parteneri, părinţi şi copii. Aceste asemănări le căutăm mereu, mai ales atunci când alegem partenerul de viaţă.
Când eşti în vârstă,porţi în gând partenerul sau partenera,fiind o sursă constantă de fericire. Gândul la partener este tot ce ai nevoie pentru a-ţi îmbunătăţi starea de spirit.Ca adult aştepţi să primeşti de la partener multă dragoste şi grijă. Nu este o stradă cu sens unic ca atunci când suntem copii. În plus,cele mai puternice legături ca adulţi le avem cu partenerul. Sexualitatea este o parte importantă de legătură pentru adulţi.
De ce se întâmplă asta:
Ne uităm mereu după asemănări,adică orice alt semn distinctiv de unire personală. Emoţiile de unire,nevoile şi comportamentele sunt rezultatul din creier. Căutăm persoane care să se asemene cu noi,care să răspundă,să ne preţuiască şi să ne sprijine. Acesta este cel mai bun mecanism de supravieţuire. În plus,aceste strategii de unire sunt remarcabile de la sugari la adulţi.
De la naştere şi până la bătrâneţe,vom căuta şi vom lupta pentru a menţine conexiunea fizică şi emoţională strânsă cu alte persoane,care devin speciale. Această apropiere ne oferă un refugiu sigur unde putem găsi confort şi unde putem atinge echilibrul emoţional şi fiziologic. Este o bază sigură,de încredere de unde putem învăţa şi explora.
Noi ştim că suntem puternici atunci când avem pe cineva în spate. Atunci când ne pierdem legătura cu un iubit,suntem rănite. În singurătatea noastră,suntem furioase,plângem,invocăm motive şi încercăm să-l facem să se întoarcă. Dar nu-ţi face griji.
Senzaţia de singurătate,abandon şi respingere,este traumatică indiferent de ce vârstă ai. Dar,de îndată ce recuperezi acea legătură,eşti fericită,zâmbeşti,şi te simţi cu totul nouă. Este acelaşi act narativ de fiecare dată,acelaşi script.
Atunci când noi suntem sigure că şi alţii vor fi deschişi,tonul vocii se schimbă şi răspundem deoarece avem tendinţa de a fi ca ei,atunci când avem nevoie. Dacă ne simţim în siguranţă,este mult mai uşor să ne identificăm şi exprimăm emoţii într-un mod care să fie inteligibil pentru oamenii aproape de noi.
Atunci când nu suntem sigure cu privire la modul în care cei dragi vor răspunde la vulnerabilitatea noastră,de multe ori încercăm să-i forţăm să răspundă,de multe ori agresiv şi apoi încearcă să ignore nevoia de confirmare prin închiderea sau distanţarea de noi.
Aceste sentimente de deconectare pot fi ceva la fel de subtile ca şi tăcerea. Dacă ne oprim să obţinem semnale de conexiune,ne simţim izolaţi de acea sursă de putere şi siguranţă. Tăcerea este un mecanism de apărare folosit de multe ori,atunci când relaţiile nu merg prea bine. De fapt,această tăcere este cea care face rău.