Batista, talismanul dragostei

Batista este un obiect care a intrat într-un con de umbră în ultima vreme, odată cu apariţia celei de hârtie, de unică folosinţă. În trecut, delicatul obiect era folosit de îndrăgostiţi pentru a-şi transmite mesaje secrete şi era păstrată cu sfinţenie de bărbaţii care plecau la război.

„Am pierdut o batistuţă, mă bate mămica/ Cine-o are să mi-o deie, îi sărut guriţa“ – aşa suna un cântecel amuzant din copilărie. Acum câteva sute de ani, batista nu era doar acea bucată de pânză destinată lacrimilor sau, inevitabil, secreţiilor nazale. Pentru cei mai mulţi, pătrăţelul dantelat – şi parfumat – făcea parte din jocul gingaş al iubirii.

Trofeu în turnirurile medievale

Se crede că batista îşi are originile în China, rolul ei iniţial fiind de a proteja capul împotriva razelor fierbinţi ale soarelui. Există chiar statui care datează din anul 1000 î.Hr. care înfăţişează figurile unor persoane care ţin bucăţi decorative din material textil. Însă şi în alte părţi ale globului se folosea astfel de accesoriu. Romanii, de pildă, fluturau batiste în aer la jocurile publice, iar gestul prin care o batistă era lăsată să casă semnaliza începutul curselor de care de luptă. Tot istoricii ne spun că, la turnirurile din Evul Mediu, cavalerii atârnau la coif batista domniţei la a cărei inimă râvneau, în semn de talisman norocos.

Accesoriu la modă în timpul Renaşterii

În secolul al XV-lea, negustorii europeni au adus din China baticuri tradiţionale – bucăţi din material textil, folosite pentru a acoperi capul –, pe care europenii şi le-au însuşit rapid, considerându-le accesorii la modă. Numeroase portrete din epoca renascentistă arată că atât bărbaţii, cât şi femeile ţineau în mână batiste brodate şi tivite cu dantele.

Batistele regale, brodate cu fir

În perioada Renaşterii (secolele XIV-XVI), atelierele veneţiene erau renumite pentru dantela lucrată de mână, foarte îndrăgită de Caterina de Medici. În 1533, ea s-a căsătorit cu Henric al II-lea al Franţei şi l-a urmat la curtea franceză. A adus cu ea nu doar batistele preferate, cu magini dantelate, ci şi conceptul de batistă parfumată. Mai apoi, croitorii francezi au combinat dantela veneţiană cu mătasea şi cu broderiile din fir de aur şi argint. În mod ironic, spun istoricii, regele Henric al II-lea folosea aceste mici ţesături delicate pentru a-şi curăţa dinţii.

Armă de seducţie

Către sfârşitul secolului al XVI-lea, batistele deveniseră atât de valoroase, încât erau lăsate moştenire prin testament. Documentele vremii spun că regele Henric al IV-lea al Franţei i-ar fi oferit două din preţioasele lui batiste amantei sale, Gabrielle d’Estrées, şi apoi ar fi insistat ca acestea să îi fie restituite după moartea femeii. Şi pentru că francezii erau maeştri în arta seducţiei, în scurt timp batista a devenit un accesoriu obligatoriu în arsenalul destinat cuceririlor amoroase. Soldaţii obişnuiau să păstreze batistele iubitelor sub coif, atunci când mergeau la război – modă care s-a răspândit şi la englezi. Când a scris tragedia „Othello“, dramaturgul englez William Shakespeare şi-a imaginat o neînţelegere în legătură cu pierderea unei batiste ca premiză pentru crimă şi sinucidere.

Un obiect tot mai popular

Englezii au fost cei care au contribuit la folosirea pe scară largă a batistei, făcând-o accesibilă tuturor categoriile sociale. La finele secolului al XVII-lea, aproape orice persoană din Europa de Vest folosea o batistă. Un secol mai târziu, accesoriul traversa Oceanul, ajungând în coloniile americane. Istoricii spun că, luptând alături de George Washington în timpul bătăliei de la Rhode Island, Marchizul de La Fayette a fost întâmpinat de 200 de femei tinere, care fluturau batiste albe.

Dimensiunile standard, valabile şi astăzi

Legenda spune că regina Maria Antoaneta s-ar fi plâns soţului ei, regele Ludovic al XIV-lea al Franţei, că batistele ei erau prea mari şi erau greu de purtat. Astfel, în 1785, regele a decretat ca acestea să aibă anumite standarde, iar lungimea lor să fie egală cu lăţimea. El ar fi hotărât ca pătrăţelele de pânză să aibă fie 25 x 25 cm, fie 30 x 30 cm – dimensiuni care sunt valabile şi astăzi.

Codul seducţiei

Cu ajutorul batistei, îndrăgostiţii puteau comunica de la distanţă, înşelând vigilenţa părinţilor sau rudelor. Codul secret era folosit doar la baluri sau la teatru, niciodată în biserică.

Batista trasă peste obraz = Te iubesc.

Batista trasă peste ochi = Îmi pare rău.

Batista scăpată pe jos = Vom fi prieteni.

Batista împăturită = Vreau să vorbesc cu tine.

Batista peste umăr = Urmează-mă.

Batista înfăşurată în jurul degetului arătător = Sunt logodită.

Batista înfăşurată în jurul degetului mijlociu = Sunt căsătorită.