Ce părţi ale corpului am pierdut pe măsură ce am evoluat şi de ce aveam stomacul mai mare?

Celebrul naturalist englez Charles Darwin a fost cel care a propus teoria evoluţiei prin selecţie naturală şi a afirmat că organele vieţuitoarelor, inclusiv al omului, s-au adaptat treptat pentru a deveni mai bune, în timp ce părţile corpurilor acestora care n-au fost folosite, au devenit mai mici şi au dispărut apoi definitiv.

La fel ca alte creaturi, corpul uman din prezent este rezultatul selecţiei naturale petrecute de-a lungul a milioane de ani. Părţile corpului de care am avut nevoie pentru supravieţuire s-au dezvoltat, apoi, în timp, pe măsură ce n-am mai avut nevoie de unele dintre ele, acestea au dispărut. Un exemplu este blana. Australopithecus afarensis, un hominin considerat strămoşul primilor oameni, avea blană şi semăna mai mult cu maimuţele decât cu oamenii. Avea braţe, picioare şi blană asemănătoare maimuţelor, dar avea un creier mare şi putea merge vertical. Blana a dispărut odată ce Australopithecus afarensis a abandonat pădurile pentru a vâna în savana deschisă, ceea ce a dus la o expunere la mai multă lumină solară decât de obicei.

Mustăţile

Majoritatea mamiferelor au mustăţi, dar nu şi oamenii. În trecut, am avut mustăţi, dar le-am pierdut acum circa 800 000 de ani. Animalele au două tipuri de mustăţi: o mustaţă lungă şi o una scurtă. Acestea folosesc mustaţa lungă pentru a-şi croi drum în întuneric şi în zonele înguste, iar pe cea scurtă pentru recunoaşterea obiectelor. Oamenii şi-au pierdut mustăţile după ce am transferat sarcinile ambelor mustăţi altor părţi ale corpulu: buzele, vârfurile degetelor. Aceste părţi preiau informaţii din împrejurimi şi le transmit creierului.

Coada

În timpul formării embrionare, omul are o coadă mică, o rămăşiţă a cozilor mai lungi pe care oamenii le aveau în trecut. Am pierdut acele cozi de 2 ori. Prima dată, omul a pierdut coada atunci când Aetheretmonul, un peşte dispărut considerat strămoşul tuturor creaturilor de pe pământ, a pierdut una dintre cele două cozi ale sale. Aetheretmonul avea două cozi, una deasupra celeilalte. Prima îi folosea la înot, iar a doua pentru a înota mai repede. Cu toate acestea, a pierdut cea mai mare parte a cozii cărnoase, în timp ce şi-a păstrat înotătoarea obişnuită.

Milioane de ani mai târziu, Aetheretmonul îşi pierde complet înotătoarea obişnuită, pe măsură ce evoluează de la o creatură care locuieşte în mare la una semi-acvatică ce locuieşte pe uscat. Cu toate acestea, coada cărnoasă pe care a pierdut-o mai devreme a redevenit coada pe care o regăsim în prezent la majoritatea animalelor terestre. Hominizii au pierdut această coadă cărnoasă când au început să aibă mers biped.

Stomacul mai mare

Creierul nostru s-a mărit pe măsură ce am avut acces la mai multe alimente. În mod ironic, stomacul s-a micşorat. La suprafaţă, acest lucru nu prea are sens, având în vedere că nişte creiere mai mari au nevoie de mai multă energie, deci mai multă hrană. În mod logic, stomacul nostru ar trebui să devină mai mare. Numai că primii oameni au făcut trecerea de la o dietă erbivoră strictă, care consta în plante de calitate slabă, la o dietă omnivoră, care conţinea multă carne de înaltă calitate. Stomacul lor s-a micşorat, deoarece carnea conţine mai multe elemente nutritive şi conferă o energie mai mare decât plantele.

Picioarele prehensile

Maimuţele îşi folosesc picioarele pentru a apuca lucruri sau pentru a atârna de ramurile copacilor. Picioarele prehensile reprezintă o caracteristică definitorie a maimuţelor şi primatelor. Oamenii sunt singurele primate care nu au astfel de picioare. Primii oameni le-au avut până când au început să aibă mersul biped. Degetele de la picioare au devenit mai drepte şi mai ferme şi şi-au pierdut flexibilitatea pe măsură ce au evoluat pentru mers şi alergare. Primele noastre patru degete şi-au pierdut primele flexibilitatea, fiind urmat de degetul mare, ultima parte a corpului care a evoluat.

FOTO: Shutterstock