Cravata, simbolul eleganţei masculine

La birou, la ocazii festive, la restaurant, regulile de etichetă cer bărbaţilor să poarte cravată. Dacă în trecut era un semn de prestigiu militar, astăzi cravata este un accesoriu nelipsit din garderoba domnilor.

Străbunica cravatei este eşarfa. Reprezentaţii sexului tare purtau eşarfe, pentru a le ţine cald în sezonul rece. Treptat, portul eşarfei s-a extins şi în zilele călduroase, rolul ei devenind mai mult decorativ decât funcţional. Modul de prindere şi forma ei au evoluat cu moda vremurilor, ea fiind şi un indicator al statutului social.

Un însemn militar

Primele dovezi ale existenţei cravatelor datează din anul 210 î.Hr., când împăratul chinez Shi Huang Di şi-a dorit să fie îngropat înconjurat de o armată de soldaţi din teracotă. Sculpturile au fost descoperite în 1974: fiecare soldat avea înfăşurat în jurul gâtului o eşarfă. Istoricii cred că acestea erau un semn distinctiv al celor care făceau parte din trupele militare imperiale. Tot un însemn militar erau şi eşarfele purtate de soldaţii romani din armata împăratului Traian – aşa cum pot fi ele admirate pe Columna ridicată la Roma din porunca împăratului, după cucerirea Daciei.

Moştenire de la croaţi

Cel care a transformat eşarfele militare în accesoriu vestimentar a fost regele francez Ludovic al XIII-lea. În timpul războiului de 30 de ani, regele a angajat mercenari croaţi pentru a-l ajuta în bătălie. Aceştia purtau la gât, ca parte din uniformă, o eşarfă albă, care completa ţinuta militară. Regelui a cerut ca ea să fie purtată la Curte, în timpul întrunirilor oficiale. În onoarea soldaţilor croaţi, regele a numit noul accesoriu „cravate“, cuvântul provenind din deformarea cuvântului „croate“

Rol psihologic

Treptat, cravatele au înlocuit cu succes complicatele plisate ale gentilomilor. Erau alcătuite dintr-o fâşie de material fin, decorată cu dantelă. Fâşia era înnodată în faţă, cu funde complicate, iar extremităţile erau lăsate libere. Cravatele au intrat şi în moda oamenilor de rând. Se crede că, la început, au fost purtate pentru a ascunde gulerul cămăşilor, nu tocmai imaculat. Ele jucau şi un important rol psihologic, soldaţii considerând că îi protejau de tăişul săbiilor. În timp ce aristocraţii purtau eşarfe din mătase sau muselină, cei săraci se mulţumeau cu împletituri din păr de cal, aspre şi incomode.

Nelipsite din vestimentaţia de seară

 În 1764, un grup de gentlemeni englezi a înfiinţat un club select şi a abandonat cravatele complicate în favoarea celor simple şi mai puţin bătătoare la ochi. Mai târziu, englezul Beau Brummell, un celebru personaj monden, a introdus moda hainelor strânse în talie, a cizmelor de călărie şi a eşarfelor negre asortate vestimentaţiei de seară. Nodurile erau mai simple şi lăsau impresia că eşarfele au fost legate rapid. Moda eşarfelor colorate a fost introdusă, se pare, de contele d’Orsay, dandy-ul francez care prefera nuanţele de albastru, verde sau galben. Tot el a asortat cravatele negre la haine închise la culoare, purtate peste cămaşi albe - ţinuta fiind precursoarea smochingului de gală.

Cu perle şi diamante

În Anglia victoriană, cravatele erau semnul nou-formatei clase de mijloc. Cu cât bărbatul era mai bogat, cu atât cravatele erau mai subţiri şi mai discrete. Nodurile au început să fie înlocuite de broşe cu motive florale, marine sau sub formă de monede. La cei foarte bogaţi, cravatele erau decorate cu perle sau cu diamante.

Modele celebre

Cele mai celebre modele de cravate sunt Ascot, care şi-a luat numele de le celebra cursă de cai din Anglia, şi Bolo. Primul model este format dintr-o parte mai îngustă şi una mai lată, în timp ce Bolo, apărut în Arizona şi purtat în special de cowboy, se aseamănă cu două şireturi strânse cu o clamă decorativă. Cravatele, aşa cum le ştim astăzi, au apărut în anii ‘20.

Ştiai că…

…croaţii celebrează anual „Ziua Cravatei“, pe 18 octombrie?

... oratorii şi legionarii romani purtau aşa-numitul focalium? Cuvântul vine din latină (fauces, adică gât) şi desemnează eşafele din lână care protejau purtătorul de frig. Vara, romanii înodau în jurul gâtului o eşarfă mai subţire, numită sudarium.

... sub Regele Soare (Ludovic al XIV-lea), s-a înfiinţat, la Curtea Franţei, funcţia de „cravatier“? Rolul personajului era nu doar de a ajuta regele să-şi ajusteze cravata, ci şi să aleagă butonii asortaţi pentru manşete.