De Halloween, oamenii se sperie şi se îngrozesc în spirit de glumă. Însă nu e de glumit cu originile acestei sărbători celtice!

În ultimii ani, această sărbătoare importată a devenit din ce în ce mai populară şi la noi. Pe 31 octombrie, oamenii din toată lumea se costumează, se sperie şi se îngrozesc, totul în spirit de glumă. Nu e de glumit, însă, cu originile străvechi ale acestei sărbători celtice.

Halloween-ul este chiar mai vechi decât creştinismul în sine. Totul a început în urmă cu mai bine de 2.000 de ani, ca un festival celtic precreştin, numit Samhain, care înseamnă „sfârşitul verii‟. Ţinută în jurul primei zile a lunii noiembrie, sărbătoarea marca ultima zi a recoltei de toamnă, dar şi spiritele, deoarece se credea că, în acea zi, bariera dintre lumea vie şi cea spirituală era foarte vulnerabilă. Oamenii din Irlanda, Regatul Unit şi nordul Franţei obişnuiau să îndepărteze fantomele aprinzând focuri imense şi costumându-se, pentru a le induce în eroare.

Tradiţia „ne daţi sau nu ne daţi‟

Tradiţia lui „trick or treat‟ sau „ne daţi sau nu ne daţi‟, pe româneşte, datează din vremuri medievale, pe teritoriile Scoţiei şi Irlandei. Tinerii se costumau şi mergeau din uşă în uşă pentru a face rost de mâncare sau bani în schimbul cântecelor, poeziilor sau altor „trucuri‟, pe care le făceau în faţa gazdelor. Astăzi, copiii obişnuiesc doar să se costumeze cât mai „înspăimântător‟, fiind răsplătiţi pentru acest lucru cu dulciuri.

Noaptea care aduce sufletul-pereche

În secolele 18 şi 19, fetele tinere se foloseau de noaptea de Halloween pentru a-şi afla ursitul. Acestea credeau într-un ritual conform căruia trebuiau să stea într-o cameră întunecată, la miezul nopţii, pe 31 octombrie, ţinând o lumânare aprinsă în faţa unei oglinzi. Femeile se uitau insitent în oglindă, în timp ce îşi pieptănau părul şi mâncau un măr, cu speranţa că vor vedea reflectat în sticlă chipul celui destinat să le fie soţ.

De ce se fac farse răutăcioase

A doua cea mai populară sărbătoare comercială din America a fost adusă, de fapt, în Ţara Unchiului Sam de către imigranţi. Este vorba despre imigranţii irlandezi, care au fugit în SUA în anul 1840, pentru a scăpa de Marea Foamete din ţara lor, aducând în America şi tradiţiile de Halloween. Inedita sărbătoare s-a răspândit rapid, iar farsele răutăcioase de Halloween au atins un nivel istoric în anii 1920. Zece ani mai târziu, sărbătorea a început să semene din ce în ce mai mult cu ceea ce se întâmplă azi, cu mai mult colindat şi mai puţine păcăleli.

Povestea dovlecilor sculptaţi

Tot imigranţii irlandezi din SUA au stat şi la baza tradiţiei dovlecilor sculptaţi pentru seara de Halloween. Totul a pornit de la un irlandez poreclit Jack-o'-Lantern. Potrivit folclorului irlandez, Jack era un fierar care îl păcălise pe diavol în mai multe rânduri. Povestea spune că, atunci când Jack a murit, i s-a refuzat intrarea atât în Cer, cât şi în Iad, rămânând un hoinar pentru eternitate. Când diavolul l-a îndepărtat, i-a dat lui Jack un cărbune aprins care să-l călăuzească, iar pentru a-l transporta, acesta a scobit un nap, rezultând un fel de felinar. Irlandezii îşi aduceau aminte de această poveste de Halloween, sculptând feţe înfricoşătoare pe napi şi aşezând în interior o bucată de cărbune aprins. Mai târziu, imigranţii din SUA au descoperit că se puteau face felinare mai bune din dovleci decât din napi. În cele din urmă, şi cărbunii aprinşi au fost înlocuiţi cu lumânări plasate în mijlocul dovleacului scobit.

@shutterstock