„Făcătorul de gropiţe‟, instrument de înfrumuseţare din trecut, funcţiona mai bine ca moştenirea genetică?

Gropiţele sunt mici indentaţii care se pot găsi în zona obrajilor, a bărbiei sau în partea inferioară a spatelui. Cele din obraji pot fi pe ambele părţi ale chipului sau doar pe o parte. De ce unii au gropiţe şi alţii nu? Se transmit genetic? În trecut, în scopul de a rezolva misterul, a fost inventat „făcătorul de gropiţe‟.

Indentaţiile din obraji se formează în urma diferenţelor dintre muşchii feţei şi piele. Mulţi cred că acestea sunt moştenite pe cale genetică, dar sunt şi studii care sugerează că nu genetica este responsabilă pentru apariţia „accesoriilor‟ din obraji. Cu toate acestea, o cercetare la care au participat 2.300 de persoane a scos în evidenţă că, din totalul participanţilor, 37% aveau gropiţe în obraji, un procent relativ important.

Teoria principală care explică aceste fermecătoare anomalii se bazează pe muşchiul zigomatic mare, cel care se află între pomeţi şi colţurile gurii. El este responsabil pentru zâmbetul larg şi ridicat. La oamenii fără gropiţe, zigomaticul mare arată ca o bandă continuă.

Dacă voiau gropiţe, îşi făceau

În anul 1923, Evangeline I. Gilbert a depus un brevet pentru un „aparat pentru producerea de gropiţe‟, scrie healthline.com, care era, în esenţă, o curea din metal cu două butoane, care presau zona din mijloc a obrajilor. Dispozitivul numit şi „făcătorul de gropiţe‟ se aplica pe faţă şi se purta până când efectul era scontat. Deşi este puţin probabil ca invenţia să fi avut efecte de durată, simpla sa existenţă dovedeşte că mulţi oameni au considerat şi cred în continuare că gropiţele sunt o caracteristică atrăgătoare.

Legătura cu genetica

De ce unii dintre noi prezintă aceşti muşchi faciali atipici, care fac gropiţe, este încă o întrebare fără răspuns. Pe de altă parte, nu este un lucru ciudat ca părinţii care au gropiţe în obraji să aibă copii cu această caracteristică estetică. Mulţi cercetători consideră că genetica este cheia misterului. Iniţial, s-a crezut că gropiţele sunt consecinţa unei gene dominante, dar, ulterior, au descoperit că sunt cauzate de o combinaţie de gene, adică reprezintă o „trăsătură neregulată dominantă”. De aceea, este perfect normal ca părinţii să aibă gropiţe în obraji, iar copiii nu, şi invers, sau doar copilul să aibă, iar genele să aibă legătură cu bunicii.

@shutterstock, Wikimedia Commons