Fereşte-te de ceasul rău!

În credinţele populare, ceasurile zilei pot fi bune, rele sau obişnuite. Oamenii trebuiau să se ferească şi să călătorească numai în momentele faste. Şi tot în aceleaşi tradiţii, pe copilul născut în Ceas bun îl aştepta o viaţă fericită.

Există un timp pentru toate,par a spune vorbele înţelepte ale celor din vechime. Şi pentru bune,şi pentru rele. Cum altfel s-ar explica credinţa în puterea misterioasă şi malefică a „ceasului rău”? Atunci,în acel ceas,forţele întunericului devin atotputernice. Ca să se pună la adăpost,înainte de orice oamenii îşi făceau urarea „Să fie într-un ceas bun!”. Să fi dispărut cu totul aceste credinţe? Nicidecum...

Mai multe ceasuri bune decât rele

Conform tradiţiei,cele mai multe ceasuri bune sunt ziua. Şi tot ziua,cele rele sunt doar trei,marţea şi sâmbăta,celelalte zile având fiecare numai câte unul. Zilele favorabile ale săptămânii erau considerate duminicile şi marile sărbători. Copiii născuţi în aceste zile erau consideraţi a fi mai norocoşi decât ceilalţi. Dar la venirea pe lume a pruncilor se spunea că apare pe cer o stea a lor,care se şi numea „ceas bun”.

Bătrânii puteau ghici viitorul copilului în funcţie de momentul naşterii (noaptea sau ziua),ziua săptămânii,luna,anotimpul şi anul. Descoperirile ştiinţifice de ultimă oră din medicină şi astrobiologie confirmă relaţia dintre însuşirile omului,sănătate şi ritmurile terestre şi cosmice. Revenind la ceasurile dintr-o zi,cel de început este considerat a fi cel mai bun. El era închipuit ca o femeie frumoasă care „împleteşte” o sumă de evenimente aparent fără legătură,pentru ca destinul celui în cauză să se împlinească. Şi ceasul rău şi cel bun sunt executanţi ai sorţii,îndeplinind ceea ce îi este omului predestinat să trăiască,bun sau rău.

Pericole pe timp de noapte

Ceasul rău şi ceasul bun mai erau denumite şi Ceas nenorocos şi Ceas norocos sau,pe scurt,Nenoroc şi Noroc. Ceasul rău apare cu precădere în intervalul de după miezul nopţii şi până la al treilea cântat al cocoşilor. Călătorul pe care îl prinde acest ceas pe drum trebuie să zgârie pe pământ un cerc şi să intre în el,pentru a se apăra de tot felul de creaturi demonice:moroi,pricolici,iele,oameni răi şi animale infernale.

Cum te aperi de rău

Pe lângă ceasurile cronologice (care nu coincid cu o oră anume,ci au drept criterii de măsurare evenimente din natură) mai erau numite Ceasuri rele şi personajele demonice cu înfăţişări monstruoase,având tot felul de infirmităţi şi dimensiuni gigantice (cocoşate,şchioape,cu capul cât baniţa,ochii cât pumnul,vinete,galbene sau negre,având în loc de degete gheare,în loc de dinţi cuţite).

Ele erau personificări ale diferitelor boli sau infirmităţi ale oamenilor şi animalelor,de care trebuia negreşit să te fereşti,pentru că umblau prin lume cu scopul să te îndemne la rău,să te îmbolnăvească,să te pocească sau chiar să te omoare dacă le ieşeai în cale.

De aceea,trebuia negreşit să te fereşti de ele. Pentru a se asigura că vor avea parte de un ceas bun şi a se apăra de ceasul rău,oamenii spuneau adesea:„Bată-te-ar norocul să te bată” sau „Noroc bun,la ceas rău”. Rămâne şi azi de bun augur urarea „Să fie într-un ceas bun!” pentru începutul unei lucrări. Pentru a se feri de răul adus de ceasul rău,oamenii se închinau,băteau cu degetul în lemn şi spuneau:„Doamne ajută!”. Bunicile mai spuneau şi un descântec care alunga orice forţă malefică.

Descântec de Ceasul rău

Ceas rău cu pocitură,

Ceas rău cu săgetătură,

Ceas rău cu spaimă,

Ceas rău de cu seară,

Ceas rău de la miezu'-nopţii,

Ceas rău de cu ziuă,

Să te duc pe munţi,

Pe sub munţi,

C-acolo-s a tale curţi!

C-acolo-s mese aşternute

Şi pahare umplute

Şi scaune aşternute,

Pentru tine gătite!

Acolo să trăieşti,

Acolo să vecuieşti,

De (numele persoanei) să nu gândeşti.