Regele francez care credea că era făcut din sticlă. Ce măsuri lua ca să nu se „spargă”?

Carol al VI-lea (3 decembrie 1368 – 21 octombrie 1422) a fost regele Franţei din 1380 până în 1422 şi a fost cunoscut sub numele de Carol cel Mult-Iubit şi mai târziu drept Carol Nebunul. Crizele lui de nebunie au început în 1392 şi au creat certuri monstruoase în sânul familiei regale franceze, lucru exploatat de adversarii săi politici Anglia şi Burgundia.

Născut la Paris, din părinţii Carol al V-lea al Franţei şi Ioana de Bourbon, Carol al VI-lea a fost încoronat regele la vârsta de numai 11 ani, adică în 1380, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în Catedrala de la Reims. Acesta a rămas în istorie nu numai din cauza domniei sale îndelungate şi defectuoase – care a dus la ocuparea celei mai mari părţi a ţării de către puteri străine – ci mai ales din cauza problemelor psihice pe care le avea.  

Cunoscut ca Charles le Fou (n.r. “Carol cel Nebun”), regele suferea de schizofrenie paranoidă, o tulburare psihică moştenită de la mama lui, care, de asemenea, suferise astfel de crize prin 1373. Doar că, în cazul lui, nebunia se manifesta diferit – el era de părere că era făcut din sticlă şi că se putea spargere la atingere.

Cum trăia cu această paranoia?

Destul de greu. Se pare că-i trebuiau ore întregi pentru a se deplasa de colo, colo şi, mai mult, ordonase haine speciale pentru a-l proteja. Ţinuta lui avea întotdeauna cusute nişte bare metalice, ca să împiedice un eventual dezastru în cazul unei căderi. Altă măsură de protecţie era să-şi înfăşoare trupul în pături, pentru a nu-şi crăpa posteriorul atunci când se aşeza pe tron sau la masă.

Totuşi, cu toate că se temea să nu se spargă la atingere, Regele francez a reuşit să aibă moştenitori. Chiar 13 la număr – 12 copii legitimi şi o fiică din flori.

Foto - Shutterstock