Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului! Adică luna iulie şi alte "moşteniri" romane

Gaius Julius Caesar, adică Iulius Cezar, la noi, s-a născut la Roma, într-o familie de patricieni aparţinând gintei Iulia. Legenda spune că această gintă descindea din Iulius, fiul prinţului troian Eneas, care, la rândul său, era fiul zeiţei Venus. De altfel, după moarte, Cezar însuşi avea să fie considerat zeu. Cât a trăit, însă, marele comandant militar, care a transformat Roma din republică în imperiu, a avut idei şi acţiuni care ne-au rămas moştenire până în ziua de azi. Iar una dintre moştenirile lăsate de el este numele lunii iulie.

Iulius Cezar s-a născut pe 13 quintilis. Aşa se numea, pe vremea lui, luna iulie. În latină, „quintilis“ înseamnă „a cincea“, referindu-se la faptul că era a cincea lună a anului, an care începea cu luna martie. Numele lunii a fost schimbat în onoarea cezarului. De atunci luna lui cuptor, cum i se mai zice pe la noi, a devenit luna iulie.

• De ce textul Bibliei este întotdeauna scris pe două coloane

Calendarul lui Cazar

Până să ajungă la putere Iulius Cezar, romanii foloseau un calendar bazat pe ciclurile Lunii, care însuma doar 355 de zile într-un an. Cum calendarul avea cu 10 zile şi un sfert mai puţin decât anul solar, autorităţile romane trebuiau să adauge zile la calendarul lunar, pentru a-l alinia cu cele patru anotimpuri. Aceştia, însă, nu o făceau întotdeauna, ceea ce crea confuzie, dar şi corupţie, mulţi politicieni abuzând de situaţie pentru a rămâne mai mult timp în funcţiile publice. După ce s-a consultat cu astronomul Sosigenes, Cezar a implementat un nou calendar – calendarul iulian, care are 365 de zile. Anul solar are, însă 365 ¼ zile, aşa că Cezar a mai adăugat o zi, o dată la patru ani, când este an bisect.

Alte moşteniri de la Cezar

Pe vremea romanilor, sarea era foarte scumpă, fiind numită şi „aurul alb“. Cezar obişnuia, chiar, să-şi plătească soldaţii cu sare, în loc de monezi. De aici a rămas cuvântul „salariu“. Latinescul „salarium“ însemna „plată în sare“.

• Când sarea a-ntâlnit piperul

Iulius Cezar a fost admirat nu doar pentru faptele sale, ci şi pentru darul vorbirii. A fost un excelent orator, iar de la el au rămas şi expresii celebre, precum „Alea iacta est” („Zarurile au fost aruncate“). Conducătorul roman a rostit aceste cuvinte când a trecut râul Rubicon, din Galia, în războiul contra lui Pompei. Altă dată, când a trimis o scrisoare Senatului roman, despre victoria împotriva lui Farnace din Pont, Cezar a descris bătălia de scurtă durată cu fraza „Veni, vidi, vici“  („Am venit, am văzut, am învins“), o altă expresie faimoasă.

La scurt timp după asasinarea lui Cezar, o cometă imensă a pătruns în atmosfera Pământului, fiind văzută atât la Roma, cât în China. Se zice că a fost cea mai strălucitoare cometă observată în timpul zilei. Romanii au făcut o legătură între moartea împăratului şi apariţia cometei, iar, ca rezultat, Iulius Cezar a fost declarat un zeu. Şi, ca orice zeu, a avut nevoie şi de un lăcaş de rugăciune. Astfel s-a construit Templul lui Cezar, zis şi Templul Divinităţii Iulius sau Templul Stelei Cometă. Ruinele templului pot fi şi azi vizitate la Roma.