Scurt istoric despre parfum
Cuvântul „parfum“ provine din limba latină şi înseamnă „prin fum“. Tămâia, primul tip de parfum apărut în lume, datează de acum 4.000 de ani şi a fost descoperită de mesopotamieni.
Esenţele aromate au fost folosite de egipteni,în ritualurile religioase,mai ales în ceremoniile funerare. Ei credeau că urcarea sufletului la cer trebuie asociată cu o undă de parfum care să urmeze spiritul. „Confecţionarea recipientelor de păstrare a parfumurilor era o adevărată artă în Egipt. Erau folosite materiale precum alabastrul,sticla,abanosul,porţelanul,dar şi recipiente făcute din aur sau piatră. Printre cele mai cunoscute arome ale egiptenilor se numărau smirna şi uleiul de scorţişoară“,spune Dr. Farm. Iulia Preda (foto stânga),specialist în parfumerie la Şcoala de Parfumuri Grasse,Franţa. După cum se poate citi în Vechiul Testament,în Israel parfumurile au fost importate din Egipt şi au devenit o marfă foarte populară. Arderea tămâii era un privilegiu al preoţilor. De asemenea,în Noul Testament,când cei trei Magi de la Răsărit au venit la pruncul Iisus,purtau cu ei varietăţi de tămâie şi smirnă.
„Un rol major în istoria parfumurilor l-au avut grecii,care au obţinut primul parfum lichid. Potrivit lui Homer,chiar zeii Olimpului i-au învăţat pe oameni secretele fabricării şi folosirii parfumurilor,iar în numeroase scene ale mitologiei greceşti aceste produse erau prezentate ca fiind create de zeiţe,nimfe şi alte personaje cu puteri supranaturale“,adaugă specialistul.
Din Grecia,parfumurile au ajuns şi la Roma,în perioada Republicii. Treptat,întrucât preţul lor a scăzut,consumul a crescut atât de mult încât parfumierii abia mai făceau faţă cererii.