Tocurile au fost purtate iniţial de bărbaţi. Cu ce scop şi de ce s-au decis bărbaţii să nu mai poarte pantofi cu toc?

În momentul de faţă, tocurile sunt simbolul feminităţii şi al senzualităţii, însă, în mod surprinzător, pantofii cu toc au fost făcuţi pentru bărbaţi şi purtaţi numai de ei timp de câteva decenii bune. Soldaţii, nobilii şi chiar capetele regale din diferite părţi ale globului i-au purtat pentru motive cu totul diferite.

Frumoşi, provocatori şi sexy, aşa putem descrie pantofii cu toc, care numai practici şi confortabili nu sunt. De fapt, câteodată dau atâtea bătăi de cap femeilor care-i poartă încât par că nici măcar nu au fost făcuţi pentru a fi purtaţi. Şi culmea e că, la început, nici n-au fost făcuţi pentru a merge în ei!

Originea tocurilor

Originile tocurilor provin din secolul al XV-lea, din Persia, când soldaţii îi purtau pentru a-şi menţine mai bine picioarele în şa. „Tocurile au fost purtate, secole întregi, la călărie. Când soldaţii încălecau, tocurile îi ajutau să se proptească în şa mai bine pentru a trage cu arcul mai eficient”, susţine Elizabeth Semmelhack de la Muzeul pantofului din Toronto.

La finele secolului al XVI-lea, Shah Abbas I al Persiei avea cea mai mare cavalerie din lume, care a reuşit să transmită în toată Europa moda pantofilor cu toc. Migranţii persani au dus moda pantofilor în Europa, unde aristocraţii de sex masculin au început să-i poarte pentru a părea mai înalţi şi mai impozanţi. Însă reprezentanţii claselor inferioare au copiat, la scurt timp, moda pantofilor cu toc, lucru care i-a făcut pe aristocraţi să crească lungimea tocului tot mai mult.

Pe străzile neasfaltate şi pline de noroi ale Europei secolului al XVII-lea, pantofii cu toc n-aveau nicio utilitate, ceea ce i-a bucurat pe nobilii de la acea vreme. "Statusul poate fi impus şi demonstrat prin impracticalitate" susţine Semmelhack, adăugând că aristocraţii au folosit întotdeauna haine complet nepractice, inconfortabile şi luxoase pentru a-şi afişa statutul privilegiat. „Ei nu erau nevoiţi să meargă mult, aşadar puteau purta tocuri înalte”, explică acesta.

Pantoful cu talpă roşie

Pantoful medieval chopine, din Persia secolului al XV-lea până în secolul al XVII-lea, a transformat europencele din clasa superioară într-un personaj impresionant. Populari în Veneţia, pantofii erau atât de înalţi – câteodată avea chiar şi 54 cm – încât posesoarele lor aveau nevoie de ajutorul slujitoarelor pentru a se putea deplasa. Pantofii chopine erau ascunşi complet sub fuste şi, cu cât mai înalt tocul, cu atât mai mult material era folosit pentru rochie, ceea ce nu era decât un alt semn al statusului social privilegiat.

În 1673, Regele Louis al XIV-lea a introdus la curtea regală franceză pantofii cu tocuri şi tălpi roşii, doar că a permis purtarea lor doar nobililor din anturajul său. Obiceiul a fost preluat apoi de mai multe case regale din Europa şi a devenit o modă de mare succes. Culoarea care divulga superioritatea şi privilegiul a fost, la scurt timp, copiată de cei care aspirau la un statut social înalt.

Regele Louis a început să poarte tocuri din cauza înălţimii lui deloc împresionante pentru un bărbat – avea doar 1,63m – şi a devenit, la scurt timp, un mare colecţionar de încălţări cu tocuri înalte şi roşii. Suveranul francez a reuşit să ceeze aparenţa unui bărbat mai înalt chiar şi cu 10cm, ceea ce era pe placul său.

Vopseaua roşie de pe tocuri şi tălpi era costisitoare, însă n-a contat pentru cei care au adoptat-o fără ezitare. De pildă, Charles al II-lea al Angliei apare în portretul încoronării sale din 1661 purtând o pereche de pantofi imenşi roşii, cu toate că avea deja o înălţime de 1,85m.

Femeile au adoptat tocul înalt

Cu toate că europenii au început să poarte tocuri datorită imaginii de masculinitate pe care o importaseră de la perşi, a apărut o modă, în rândul femeilor şi chiar a copiilor, care împrumuta elemente din garderoba masculină. „Prin 1630, femeile începuseră să-şi taie părul mai scurt, să-şi pună epoleţi, fumau pipă şi purtau pălării masculine. Atunci a fost momentul în care au şi adoptat tocul – în încercarea de a-şi masculiniza aspectul”, declară Semmelhack.

Din acel moment, nobilii din Europa au adoptat o modă unisex în privinţa pantofilor. Până în secolul al XVII-lea, când lucrurile au început din nou să se schimbe. „Tocul bărbaţilor a devenit mai robust, pătrăţos, stabil, în timp ce tocul purtat de femei a devenit mai subţire şi cu o formă mai senzuală”, susţine Helen Persson, de la Muzeul Victoria şi Albert din Londra.

Bărbaţii au renunţat la tocuri

În anii ce-au urmat, bărbaţii au început să mai renunţe la bijuterii şi la culorile aprinse ale ţinutelor lor, preferând hainele negre, mai sobre şi mai... masculine. Tocurile deveniseră un accesoriu feminin, neagreat de bărbaţi. Până în 1740, bărbaţii au renunţat la tocuri complet. Şi nu numai ei au renunţat la tocuri, ci şi femeile, care, în urma Revoluţiei Franceze, începuseră să adopte ţinute mai practice. Abia pe la mijlocul secolului ai XIX-lea, au revenit tocurile în moda feminină.