Iubirile pătimaşe ale Mariei Tănase. Ce i-a reproşat Constantin Brâncuşi

1 septembrie 2020   Ghid de viață

„Pasărea Măiastră a muzicii româneşti”, „Privighetoarea Bucureştiului” sau „Edith Piaf a României” – astfel a fost numită Maria Tănase, care, dincolo de talentul său muzical, a avut şi o viaţă amoroasă intensă. S-a iubit, printre alţii, cu marele sculptor Constantin Brâncuşi, care o dorea cântăreaţă de operă.

Despre Maria Tănase s-a spus că a fost prima divă adevărată a României. Din cartierul sărac bucureştean Cărămidari, ea a reuşit să strălucească în lumina reflectoarelor din New York şi Paris.

Maria Tănase a iubit aşa cum a cântat: cu patimă. S-a îndrăgostit pentru prima dată la 15 ani de un medic care a lăsat-o gravidă. Acesta a ajutat-o să întrerupă sarcina şi apoi a părăsit-o cu inima frântă. Se pare că din cauza acestui avort făcut la 16 ani, nu a mai putut avea copii, marele regret al vieţii ei.

Brâncuşi i-a reproşat că îşi iroseşte talentul prin cârciumi

Este de notorietate povestea de dragoste dintre Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi. Când l-a cunoscut pe sculptor, Maria Tănase avea 25 de ani, era o voce cunoscută în toată ţara şi înregistrase primul ei disc la Viena. „Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tănase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţi. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la o expoziţie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache”, a descris relaţia celor doi Petre Pandrea, în cartea ”Brâncuşi – Amintiri şi exegeze”.

Cei doi s-au iubit cu foc. „Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!”, îi spunea sculptorul, la începuturile relaţiei.

Totuşi, spiritul libertin al Mariei Tănase nu a fost pe placul artistului, care ar fi spus despre artistă că nu cântă, ci boceşte. Mai mult, i-a reproşat că îşi iroseşte talentul prin cârciumi şi că ar trebui să meargă la Operă dacă vrea să se considere artistă. „Casandră antică, o plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trăntori“, acestea au fost vorbele aruncate de sculptorul gelos către artistă. S-au despărţit la fel de repede cum s-au îndrăgostit, iar peste ani, Brâncuşi a declarat că relaţia lor a durat „până cand ne-am plictisit definitiv unul de celalalt“.  

Celelalte iubiri

Maria Tănase ar fi avut o relaţie şi cu alt sculptor, Constantin Anghel. Cântăreaţa i-ar fi fost muză în atelierul lui.

O altă iubire a Mariei Tănase a fost jurnalistul francez Maurice Negre, pe care l-a cunoscut când cânta la restaurantul Capşa. Când acesta fost arestat sub acuzaţia de spionaj şi condamnat la 10 ani de închisoare, fiind încarcerat la Aiud, Maria a făcut tot posibilul să-l scape. Se spune că, din dragoste pentru Maurice, şi-a vândut toate bijuteriile şi blănurile, ca să facă rost de banii necesari pentru a-l scoate din închisoare. S-a speculat că, în schimbul eliberării iubitului, Maria ar fi acceptat chiar să joace rolul de spion. După ce a fost eliberat, Maurice s-a întors în Franţa şi relaţia de amor s-a sfârşit.

S-a măritat la 37 de ani

După un şir de dezamăgiri amoroase, Maria Tănase s-a măritat la 37 de ani cu Clery Sachelarie, care îi fusese confident ani buni. Chiar dacă se speculează că a mai avut relaţii pasagere şi după căsătorie, ea şi-a iubit soţul, mărturisindu-i dragostea într-o scrisoare, pe patul de moarte: „Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie. Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui. Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată. Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare. Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară şi galbene în  toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoţie : Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană…”.

Foto: adevarul.ro

Mai multe