Unică şi sălbatică, Delta Văcăreşti este pe cale de dispariţie

Nicio altă capitală europeană nu se poate mândri cu o deltă, în adevăratul sens al cuvântului. Parcul Naţional Văcăreşti, zis şi Delta Văcăreşti sau delta urbană, se află la câţiva kilometri de buricul Bucureştiului. Este un univers paralel, unul sălbatic cu vulpi, vidre şi cormorani, cu mlaştini şi arbuşti exotici, o mini replică a Deltei Dunării.

După ce s-a luptat ani de zile cu jocuri politice şi abandon, Delta Văcăreşti se află din nou în pericolul de a dispărea.

"Parcul Natural Văcăreşti se află într-o situaţie gravă şi este în pericol să-şi piardă caracteristicile naturale şi de peisaj. La doi ani de la desfiinţarea administraţiei parcului şi preluarea să de către Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), acesta nu mai are Consiliu Ştiinţific, Consiliu Consultativ, corp de rangeri, responsabil cu pază, regulamentul parcului nu este aprobat, Planul de management, document esenţial pentru gestionarea parcului, se află într-un orizont îndepărtat, infrastructura de vizitare se degradează, iar nivelul apei din lacuri este la un nivel atât de jos încât biodiversitatea acvatică este ameninţată," a scris pe pagina sa de Facebook Edmond Niculuşcă, preşedintele fundaţiei ARCEN, implicată în salvarea deltei urbane.

A fost odată o groapă de gunoi...

De prin stufăriş şi arborii Paradisului, corcoduşi şi ulmi sovietici se zăresc blocurile periferice ale capitalei, cele de pe lângă Şoseaua Olteniţei, Calea Văcăreşti sau Şoseaua Vitan-Bârzeşti, care înconjoară cele 190 de hectare ale parcului. Cu ani în urmă, aici era groapa de gunoi a Capitalei, „vechii“ bucureşteni mai ştiind, încă, locul drept Groapa Văcăreşti.

La marginea Bucureştiului de altădată, era un maidan plin de mlaştini şi de gropi, nelocuibil şi neprietenos. I s-a zis, pe bună dreptate, Valea Plângerii. Timp de sute de ani, mai întâi căruţele, iar mai apoi camioanele, aduceau aici gunoiele orăşenilor.

Lucrurile au început să se schimbe în perioada comunistă, când o parte a văii a fost curăţată, lăsând locul Parcului Tineretului, Sălii Polivalente şi Palatului Copilului. Groapa Văcăreşti, ultimul „vestigiu“ al Văii Plângerii, fiind un teren mai puţin prielnic construcţiilor, a avut un alt destin, acela de lac de acumulare, alimentat gravitaţional din râul Argeş, via Lacul Mihăileşti. Însă, până la Revoluţia din 1989, doar digul lung de 5,5 km şi înalt de 15 m a fost terminat.

Mlaştinile au învins!

În urma excavărilor pentru dig au apărut câteva bălţi, care s-au adăugat altor pâlcuri de apă, ce existau, deja, în fosta Groapă Văcăreşti. Ca urmare, s-a încercat umplerea bazinului din interiorul digului cu apă pompată din râul Dâmboviţa. Solul s-a dovedit, însă, a fi „sacul fără fund“, căci tot înghiţea apa ce era adăugată, din lac rămânând doar mlaştini. După mai multe încercări, proiectul a fost abandonat.

Părăsită de om, zona a fost revendicată, de la un an la altul, de natură. Un număr impresionant de păsări, printre care unele rare, au început să fie zărite în zonă. Stârcul Roşu, Eretele Alb, Cormoranul Mic, toate specii protejate în Europa comunitară, cuibăresc aici, alături de raţe sălbatice, lebede şi porumbei. Câţiva fotografi fascinaţi de mlaştinile Văcăreştiului au surprins, ani de-a lungul, zona. Această documentare în imagini a stat la baza formării, în 2012, a unei echipe de specialişti în arii protejate, ce avea să devină Asociaţia Parcul Naţional Văcăreşti. După multe lupte birocratice cu iz politic, Asociaţia a reuşit să înfiinţeze, în 2016, Parcul Natural Văcăreşti.

Din nou în negură

Timp de doi ani, lucrurile au mers bine. „Populaţia“ parcului a crescut la 331 de specii de plante, la 150 de specii de păsări, 13 specii de mamifere, 12 specii de moluşte, cinci specii de reptile, şapte specii de peşti, şase specii de amfibieni şi la 111 specii de insecte.

Parcul este prea tânăr, iar terenul prea umed pentru păduri cu copaci înalţi şi umbroşi. În delta urbană cresc, însă, printre cărările dintre lacuri, arbori exotici, cum ar fi Frasinul american sau Cenuşarul, zis şi Oţetarul Chinezesc sau Arborele Paradisului. Pe lângă tufe de măceş şi mure, sunt pomi fructiferi precum corcoduşi, duzi albi şi nuci. Pe malul apelor, tot felul de specii de salcie şi stufăriş fac casă bună pentru vietăţile cu pene şi pentru cele cu sânge rece.

Numai că, din 2018 încoace, Asociaţia Parcul Naţional Văcăreşti a fost dată la o parte, iar administrarea deltei se află acum în mâinile ANANP, o subdivizie a Ministerului Mediului. De atunci, administrarea parcului a devenit non-existentă. Şi uite aşa, Parcul Natural Văcăreşti, cel mai mare spaţiu verde compact al Capitalei, este singurul care nu are pază.