Vacanţă la răcoare! Ce au special aceste fabuloase peşteri ale României
Pline de mister, cu săli decorate somptuos cu formaţiuni de calcar şi gheaţă, lăcaşurile subterane ţesute de ape pe sub munţi ascund o mulţime de legende şi frumuseţi nebănuite.
Până acum, peste 12.000 de cavităţi subterane au fost descoperite pe teritoriul ţării noastre. Potrivit statisticilor Uniunii Naţionale de Speologie, România era considerată, în 1989, ca având cea mai mare diversitate de peşteri din lume. Multe ocupă poziţii de top în clasamentele mondiale, dar şi în planurile de vacanţă ale românilor, în special în această perioadă caniculară.
Scărişoara şi gheţarul străvechi
Prin Apuseni, sus, la 1.165 m. altitudine, se deschide o pâlnie în pământ care, odată coborâtă, dezvăluie unul dintre cei mai vechi şi mai mari gheţari din Europa. Are 4.000 de ani, iar în părţile sale cele mai solide, blocul de gheaţă atinge 20 m. grosime. Este vorba, desigur, de Peştera Scărişoara.
Intrarea se face pe o scară abruptă de metal, care duce într-un mic hol subteran. Aici, chiar şi vara, când afară trece de 30 de grade Celsius, există zăpadă! Din hol pornesc căile de acces către galeriile fabuloase ale peşterii, inclusiv către Biserică, decorată cu peste 100 de stalagmite de gheaţă.
Lungă de 720 m. şi adâncă de 105 m., Scărişoara este menţionată, pentru prima dată, în 1863, de exploratorul austriac Arnold Schmidl. Este cercetată pe îndelete în secolul următor de omul de ştiinţă român Emil Racoviţă, care realizează că peştera s-a format încă din perioada Jurasicului, acum 150 de milioane de ani. Straturile de zăpadă şi de apă de ploaie depuse în străfundurile peşterii au îngheţat, oferind cercetătorilor de azi posibilitatea de a studia condiţiile climatice ale planetei din ultimele milenii.
Limanu, poarta către o altă lume
La numai câţiva kilometri de Mangalia, în pântecele unui deal, se ascunde cel mai misterios lăcaş subteran: Peştera Limanu, numită şi La Icoane. Localnicii spun că grota este o poartă către lumea de dincolo şi că cei care se apropie doar de gura de intrare aud nişte vaiete înfricoşătoare.
O altă legendă a locului spune că peştera ar avea o ieşire către Bulgaria şi către Turcia, lucru neconfirmat de observaţiile de pe teren. Speologii care au reuşit să cerceteze 3,6 km. de galerii din cei 4 km. ai grotei, spun că ramificarea lor este bizară şi ameţitoare, de aceea mulţi curioşi care se aventurează în pântecele Limanului nu mai reuşesc să găsească drumul de întoarcere.
S-a observat chiar că, în anumite porţiuni, galeriile subterane prezintă semne clare că au fost săpate de oameni. Nu se ştie încă cine au fost misterioşii aventurieri care au coborât în măruntaiele pământului. Resturile de ceramică descoperite la faţa locului indică faptul că galeriile ar fi fost folosite de vechii locuitori ai cetăţii Callatis, în urmă cu aproape două milenii. E posibil ca peştera să fi fost folosită drept lăcaş de cult, inclusiv în perioada răspândirii creştinismului.
Peştera Vântului, cea mai lungă din ţară
I se spune aşa pentru că, la intrarea în grotă, se formează un curent de aer care atinge, uneori şi 50 km/oră. Situată în Munţii Pădurea Craiului,peştera este cea mai lungă din ţară, labirintul său subteran depăşind 50 km. Primii 500 m. au fost descoperiţi în 1957 de Bagaméri Béla, fondatorul Clubului Speologilor Amatori Cluj, care face primele cercetări şi devine administratorul peşterii.
După 10 ani, 15.000 m. de galerii subterane sunt date la iveală. Explorările continuă, în anu 2000 lungimea declarată fiind de 47.000 m. După ce şi ultima galerie a fost descoperită, lungimea peşterii ajunge la 52.000 m.
Peştera Vântului s-a format acum 200 de milioane de ani şi se întinde pe patru niveluri: cel inferior este parcurs de un pârâu, iar celălalte galerii-fosile sunt suprapuse şi legate între ele prin puţuri. Stalactite, stalagmite, coloane, draperii, coralite, scurgeri parietale, cristale şi gips cu forme florale - mai toate formaţiunile posibile decorează galeriile subterane. Parcurgerea întregului labirint durează cel puţin opt ore.