Alex Dima: «Aş schimba lumea»

Incisiv şi hotărât, Alex Dima este un reporter care ajunge în locuri unde puţini au îndrăznit să meargă. Dincolo de pragul televiziunii, Alex încearcă să se bucure de timpul liber şi de compania fetiţei lui.

Are ochi albaştri,de oţel,care sfredelesc realitatea în căutarea adevărului. Dintr-o întâmplare,a ajuns în studiourile de ştiri şi acum nu şi-ar mai imagina viaţa fără să zică în fiecare zi „România,te iubesc“. Cine-l face să zâmbească şi ce-l motivează? Aflăm imediat.

Ai terminat Teologia. Cum ai ­luat-o pe drumul televiziunii?

Aşa a vrut Dumnezeu.Care au fost cele mai mari obstacole în cariera ta de reporter?

Nu există material fără obstacole. Şi unele,aparent de netrecut. Cu cât sunt mai mari,cu atât meseria asta devine mai interesantă. De exemplu:secretomania autorităţilor,frica de a vorbi,ameninţările unor nemernici...

Cred că am reuşit să schimb în primul rând mentalităţi. Să le transmit oamenilor sentimentele,trăirile şi revoltele mele. Nu mi-am propus să schimb oameni cu funcţii. A doua zi,vine altul mai incompetent şi mai dornic ­să facă avere.

Aşa că nu ei sunt problema,ci mentalitatea. ­Rostul nostru este să le arătăm ce se întâmplă pe aceste meleaguri. Să luăm atitudine,să demontăm încâlceala unor afaceri,să avem curajul să spunem lucrurilor pe nume.

Mă urmăreşte imaginea şi,mai ales,sentimentul pe care l-am trăit în Valea Screzii,un loc unde peste trei sute de suflete abandonate trăiesc într-o tabără. Într-o dimineaţă,pe când îi filmam pe ţâncii de acolo în drum spre şcoală,s-a întâmplat un lucru.

Mergeam alături de ei şi,fără ­să-mi dau seama,de mâna stânga m-a apucat o fetiţă de câţiva ani,iar mâna dreaptă şi-au împărţit-o doi puşti de clasa întâi. Am încremenit. Împărţeau dragoste,zâmbet şi căldură. Gratis.

„Dialog”,într-unul din drumurile reporterului Dima

Da. Dar degeaba vorbeşti despre o mârşăvie,dacă nu arăţi cum se întâmplă. La materia­lele cu păduri am riscat mult. Erau oameni cu topoare,cu drujbe. Ne-am urmărit unii pe alţii prin pădure,ne-am alergat unii pe alţii. Dar asta e pentru mine frumuseţea acestei meserii. Zero monotonie.

Încerc să nu adorm la volan. De multe ori,trec pragul casei noaptea târziu. În rest,tot timpul meu liber îi aparţine fiicei mele,Sara. Mai schiez cu o gaşcă de nebuni,merg cu bicicleta,beau o bere cu amicii... Încerc să trăiesc fiecare clipă.

Sara,  fetiţa lui,îl face să zâmbească în fiecare zi

La Dara,comuna Pietroasele,Buzău,nu a fost loc prin care să nu fi trecut,bolovan sau gard pe care să nu-l fi sărit. Făceam tot felul de năzdrăvănii. Am crescut cu bunica la colectiv. Eram un fel de copil de trupă. Ne cărau cu un camion şi treceam printr-un filtru al miliţiei.

Trudea zi de zi pentru o găleată de cartofi. Acum,când merg pe acolo,locurile mi se par atât de mici şi dealurile atât de apropiate,de parcă au intrat la apă. Am avut o copilărie minunată şi liberă.

3 lucruri pe care le-ar schimba în România

1.Aş schimba lumea. În mare parte. E mult de lucru,dar ar merita.

2.Gândirea pesimisto-autoflagelantă a românului.

3.Am un teren pe care vreau să-l dau în schimbul unui apartament. Rog seriozitate.