Alina Vîlcu: „Întâlnirea mea cu arhitectura este ca o relaţie de dragoste construită în timp“

Alina Vîlcu, arhitectul şi designerul care face parte din echipa show-ului ,,Visuri la cheie‟, ne-a vorbit cu sensibilitate despre proiectele ei, despre familie şi lucrurile care o fac fericită.

De câţiva ani, designerul Alina Vîlcu împlineşte visurile românilor de a locui într-o casă frumoasă, amenajată cu gust.

1. Cum ţi-ai descoperit vocaţia pentru arhitectură şi design?

Sincer, nu am avut un „aha moment“, unul din acele momente de mare inspiraţie în care simţi o chemare pentru ceva anume. A fost mai degrabă un proces, ca un râu care curge lin şi te poartă către ceea ce am putea numi vocaţie. Întâlnirea mea cu arhitectura este ca o relaţie de dragoste construită în timp, care se bazează pe cărămizi mici, dar solide. Mici întâmplări care m-au făcut să fiu ceea ce sunt acum. De exemplu, când eram în clasa a 11-a, la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu‟, mă uitam cu admiraţie la colegii mei din clasa a 12-a care făceau meditaţii la desen pentru a intra la arhitectură, şi plecau de la ore cu tubul de plastic, cu desene înăuntru. Uitând-mă în spate, cred că această admiraţie a fost acel mic amănunt care m-a motivat să încep pregătirea la desen şi să dau la arhitectură. Sigur, lucrurile se legau cumva, pentru că mereu mă simţeam în largul meu să improvizez amenajări pe acasă, să îmi fac haine singură sau să mă pun în pat şi să visez cu ochii deschişi.

2. Ce înseamnă pentru tine proiectul ,,Visuri la cheie‟?

Acum, înseamnă bucuria de a lăsa ceva în urmă, de a construi şi de a dărui. Recunosc că în primii ani a însemnat mai mult depăşirea unor limite interioare, care m-a făcut să mă pot reconecta cu încrederea în mine. Este un proiect de „design interior‟, al interiorului sufletului meu.

3. Cu ce se ocupă Alina Vîlcu în afara show-ului?

Conduc o echipă de arhitecţi şi designeri numită „Pianoterra‟ şi facem proiecte extraordinare, pline de imaginaţie şi de bucurie. Apoi, împart împreună cu prietenul, colegul, şi aproape fratele meu, Omid Ghannadi, şcoala de design „Inside Academy‟ (un alt proiect derivat din procesul ,,Visuri la Cheie‟). Fac yoga, meditaţie, caut mereu experienţe noi, dansez, călătoresc, gătesc, am perioade în care simt nevoia să nu fac nimic şi altele în care aş încerca toate lucrurile noi.

4. De unde te inspiri pentru lucrările tale?

De oriunde. Absolut. Cred că important nu este ceea ce vezi în jurul tau, ci cum priveşti ceea ce vezi. Mi-am format o privire receptivă, curioasă şi observ detalii faine în tot felul de lucruri aparent banale sau pe care le-am mai văzut de 1.000 de ori înainte. De exemplu, mă fascinează gardurile şi văd tot felul de pattern-uri interesante, fie când merg prin vreun sat la „Visuri la cheie‟, sau când mă plimb pe la mine prin cartier – garduri prefabricate de beton sau din elemente metalice, sau chiar din acelea de uluci de ţară, care au partea de sus uşor decorată. Observ proporţii, texturi, culori alterate de vreme, felul în care pică lumina. Toate astea sunt inspiraţie pentru mine. Mă mai inspiră natura: marea, cerul, iarba, muntele. Nu direct poate, dar îmi crează o stare în care pot să accesez idei.

5. Ai vreun proiect de suflet, de care îţi aminteşti cu multă mândrie?

Chiar „Visuri la cheie‟. Şi nu datorită caselor, ci datorită oamenilor şi a bogăţiei care mi-a rămas în suflet.

6. Ce/Cine te face pe tine fericită?

Eu. Este o decizie de a fi fericită. Dincolo de asta, sunt fericită atunci când fac ceva nou, când ascult muzică şi dansez, când merg pe jos, când mă scol dimineaţa, duminica, împreună cu soţul şi cu băiatul meu. Nu aş fi crezut, dar mă face fericită şi momentul în care vin acasă şi mă întâmpină câinele care sare pe mine să-l mângâi. Am petrecut mult timp chestionâdu-mă despre fericire şi asta mi-a adus mai degrabă nefericire. Aşa că nici nu mă mai întreb... trăiesc.

7. Cum este băiatul tău, Tudor. Ce pasiuni are?

Este cel mai minunat copil. Foarte empatic, sensibil şi cu un simţ al umorului subtil. Este pasionat de fotografie şi mă bucur că ne întâlnim pe zona vizuală. Şi iubeşte animalele şi natura.

8. Cum te menţii în formă. Practici vreun sport, ai ţinut vreodată dietă?

Dietă..., deşi citesc enorm pe subiectul wellbeing (bunăstare), sau poate tocmai pentru că citesc enorm, nu cred în diete. Cred într-un anume stil de viaţă şi un mod de a experimenta mâncarea, cu calm, cu bucurie şi cu gust. Încerc să mănânc cât mai puţine preparate procesate (care au mai mult de 5 ingrediente), fără plastic, puţin zahăr, puţine cereale cu gluten şi fără lapte. De la o vreme am reconsiderat un pic şi fructele din cauza conţinutului mare de fructoză, care ne zăpăceşte sistemul de reglare al insulinei. În principiu, mănânc orice dacă am chef, numai să fie de calitate. Nu mănânc dimineaţa.

O dată la câţiva ani mai merg în Thailanda sau în Turcia la câte un detox sau yoga. Sport constant nu practic. Fac mişcare cu moderaţie: yoga, ceva pilates. Iarna, schi şi vara, kitesurf (sport nautic). Mult. Iubesc genul ăsta de mişcare, care mă eliberează. Sunt eu cu mine, în mijlocul mării sau în mijlocul muntelui şi mi se pare că dansez cu viaţa. Şi îmi place ca, făcând acelaşi sport, să descoper faţete noi. De exemplu, de vreo doi ani mă perfecţionez la kite, cu sărituri sau mergând cu surfina (o placă mai mare, pe care nu ai legături). Mi-ar plăcea să am mai mult timp să stau câte două luni, vara, pe o insulă, unde să mă dau în fiecare zi cu kite-ul, să lucrez, să mă plimb şi să citesc.

9. Unde ţi-ai petrecut vacanţa?

În Grecia. Într-o insulă din Ciclade, în care mergem aproape în fiecare an, de 10 ani. Iubesc locul ăla, pentru că are vântul Meltemi, potrivit pentru kite, un vibe de barefoot chic unic, restaurante şi locuri boho.

10. Ce înseamnă pentru tine un interior frumos, care sunt elementele care te atrag?

Culori şi texturi naturale. Podea de lemn. Lumină roşiatică de asfinţit. Lipsa delimitărilor între exterior şi interior.

@protv