Antrenor de câine salvator

6 iunie 2013   Viață de vedetă

Sunt oameni obişnuiţi –poştaşi, doctori, elevi – şi antrenează patrupede care salvează vieţi. Oriunde e nevoie de o intervenţie rapidă, în condiţii extreme (cutremur, avalanşe, calamităţi), câinii de salvare şi stăpânii lor oferă un ajutor nepreţuit.

Quake („Cutremur“) dă frenetic din coadă când îi strigi numele şi se lasă cu uşurinţă mângâiat. Nu e totuşi un căţel obişnuit:în urmă cu trei ani,după cutremurul din Haiti,a salvat viaţa unei femei. Silvie Montier,şefa CASDDA („Canadian Search and Disaster Dogs Association“,Asociaţia canadiană a câinilor de căutare-salvare),echipa care participă în România la „Simpozionul Internaţional al Câinilor de Salvare”,povesteşte:„Căutam persoane sub dărâmături. Am dat de trupul neînsufleţit al unei femei,l-am pus deoparte... şi atunci câinele meu a început să latre. M-am supărat la început. Câinii de salvare sunt antrenaţi să dea alarma numai când găsesc pe cineva în viaţă. Uitându-ne însă mai atent,am observat o mişcare abia perceptibilă... Femeia trăia,iar Quake fusese primul să ne anunţe.“ Silvie zâmbeşte:„Învăţăm mereu de la câinii noştri.“

Demonstraţie „pe viu“

În parcarea hotelului Ramada,din Bucureşti,asistăm la o demonstraţie de căutare-salvare,cu câinii echipelor naţionale ale României şi Canadei. Conlucrarea celor două ţări e o premieră. Din echipa românească,cockerul Skip,în vârstă de 7 ani,e coborât „în coardă“ de pe un perete vertical.

Între timp,la comanda stăpânului canadian,patrupedul Ben depistează rapid o „victimă“ ascunsă sub o pătură.

Vreau să-l fotografiez pe Nessie,un labrador cu cap uriaş şi cu cea mai blândă privire din lume. Când îl gâdili între urechi,juri că zâmbeşte. „Caută!“,îi strigă stăpânul,şi câinele devine brusc serios. E cel mai bun truc ca să-l facă să se uite în obiectivul aparatului foto.

Antrenamentul nu e joacă

Deşi totul pare o joacă,antrenamentele acestea sunt esenţiale. Liviu Ionescu,organizatorul simpozionului,ne spune că munca membrilor echipei sale e permanentă şi susţinută:„Suntem singura organizaţie naţională de genul acesta,avem peste 150 de membri voluntari în toată ţara,şi suntem vârf de lance în Europa de Est. Membrii sunt oameni obişnuiţi – studenţi,doctori,poştaşi –,pasionaţi de ceea ce fac. Se antrenează,împreună cu câinii lor,de câteva ori pe săptămână“. Canadienii au şi ei un program încărcat:fiecare pereche om-câine se antrenează zilnic,totalizând 16 ore pe săptămână.

Rapizi şi independenţi

De ce avem nevoie de câini de salvare? Răspunde Silvie Montier:„Pentru că sunt mai rapizi şi mai adaptaţi decât oamenii ca să găsească supravieţuitori printre dărâmături.“

Silvie Montier

Silvie,de profesie avocat,a crescut înconjurată de câinii folosiţi în misiuni militare şi antrenaţi de tatăl ei. În anul 2000,înfiinţează CASDDA,formată la ora actuală din 38 de patrupede şi antrenorii lor. Echipa a participat la misiuni de salvare naţionale şi internaţionale-  Turcia,Mexic,Peru,Italia,Haiti. Silvie are o medalie de merit din partea guvernului canadian.

O întreb dacă antrenamentul câinilor de salvare e diferit de cel clasic:„În dresajul obişnuit,câinele nu face nimic până nu-i spune stăpânul. Câinii noştri,dimpotrivă:sunt învăţaţi să acţioneze independent din clipa în care li s-a dat comanda de căutare şi să considere că victima e mai importantă decât antrenorul.“ Râde:„În rest,sunt prietenii noştri şi dorm cu noi în pat.“

Femeile fac legea!

Echipa canadiană e formată mai mult din femei,la fel şi echipa noastră. „Activitatea de căutare-salvare e «controlată» la nivel mondial de femei“,explică Liviu Ionescu. „Sunt mai meticuloase,mai responsabile,mai calme,mai atente la comportamentul oamenilor şi al câinilor. Şi,am constatat că o femeie poate ajunge mai uşor lider de echipă decât un bărbat.“

Salvare în munţi

O întâmplare de salvare recentă,povestită de Liviu Ionescu:„După ce peste 60 de oameni au căutat în munţi,timp de 3 zile şi 3 nopţi,un copil dispărut,părinţii s-au gândit să apeleze la noi. La marginea unei râpe adânci,un câine de-al nostru s-a pus pe lătrat:copilul era pe fundul prăpastiei şi trăia,în mod miraculos.”

Liviu Ionescu

Craiovean prin născare,este unreputat specialist în chinologie,preşedinte al Centrului de Educare Canină CdEC şi autor de cărţi. În 1996,pune bazele primei echipe naţionale de câini de salvare şi reuşeşte să o aducă în elita mondială. Din echipa actuală fac parte inclusiv cei doi fii ai săi,care i-au moştenit pasiunea pentru aventură.

Mai multe