Campioni nevoiţi să-şi vândă medaliile olimpice de aur. Motivul trist pentru care fac asta

La Olimpiada din acest an, de la Tokyo, au fost acordate 339 de medalii, care sunt nimic altceva decât recompensa pe care o primesc atleţii de top pentru efortul lor susţinut. Însă chiar dacă ajungi pe primul loc de pe podium, asta nu le garantează campionilor o viaţă lipsită de griji materiale.

După ce Greg Louganis a câştigat două medalii de aur la Olimpiada din Los Angeles, în 1984, şi a repetat asemenea performanţă uimitoare patru ani mai târziu, a fost desemnat de mulţi cel mai bun săritor în apă din istorie. Însă succesul profesional nu l-a scutit de probleme financiare. Campionul a fost nevoit să renunţe la casa pe care o avea în Malibu şi, până în 2012, a recurs la un gest extrem pentru a supravieţui.

Sportivul de succes a apelat, la nevoie, la Ingrid O'Neil, proprietara unei case de amanet din Corona del Mar, California, specializată în obiecte olimpice. În urmă cu câţiva ani, partenera lui Louganis a sunat-o pentru a-i spune că săritorul doreşte să-şi vândă câteva medalii olimpice. „Cerea câte 100.000 de dolari pentru fiecare medalie. I-am spus că nu cred că le pot vinde pentru asemenea sume. Însă, în ziua de azi, acest lucru e posibil...”, a declarat O’Neil.

Într-un final, campionul a reuşit să-şi vândă casa şi să-şi păstreze, astfel, medaliile, însă este şocant că ajunsese în asemenea situaţie în care să fie nevoit să-şi amaneteze cele mai îndrăgite posesii ale sale. În timp ce sportivii din NBA şi NFL au propriile sindicate, care au grijă de ei chiar şi după ce-şi încheie cariera, de cele mai multe ori olimpicii nu rămân cu nimic mai multe decât medaliile lor după ce-şi încheie activitatea sportivă.

În 1980, Mark Wells şi Mark Pavelich făceau parte din echipa legendară americană de hockey, care a câştigat meciul istoric cu Uniunea Sovietică în Lake Placid, New York. Wells n-a reuşit, nici măcar după obţinerea medaliei olimpice de aur, să ajungă să joace în cea mai mare ligă. În 1982, s-a pensionat. Avea 25 de ani şi nicio avere care să-l ajute să trăiască liniştit.

A devenit manager de restaurant în oraşul său natal, dar s-a accidentat, din neatenţie, atât de tare, încât rana lui a necesitat o intervenţie chirurgicală de 11 ore, în timpul căreia medicii au descoperit că avea o boală cruntă a coloanei vertebrale. A ajuns la pat, incapabil să muncească şi nevoit să facă rost de bani.

Şi-a vândut medalia de aur unui colecţionar, pentru 40.000 de dolari, iar ironia face ca acel colecţionar să obţină de pe urma ei, la licitaţie, 310.700 de dolari. „M-a distrus faptul că a trebuit să-mi vând medalia, dar eram pe punctul de a-mi pierde casa. Am fost nevoit s-o vând, ca să mă operez şi să pot trăi apoi din ceva. N-am avut încotro...”, a spus, cu lacrimi în ochi, Wells, în 2010.

Colegul lui de echipă a avut un destin chiar mai trist decât al lui.

Pavelich a avut şansa de-a juca în liga mare, în NHL, însă totul a luat o turnură întunecată în 2012, când soţia lui, Kara, a căzut de la balconul casei lor şi a murit. Doi ani mai târziu, olimpicul a trebuit să-şi vândă medalia de aur. În 2019, a fost arestat că şi-a agresat un vecin, însă n-a putut ajunge la tribunal pentru simplul motiv că omul era incapabil psihic să facă faţă unui proces. Bietul om îşi pierduse minţile...

În martie 2021, campionul olimpic s-a sinucis. Avea 63 de ani.

“Există o piaţă destul de mare pentru medaliile olimpice, dar depinde mult de evenimentul în timpul căruia au fost acordate”, a declarat John Millensted, şeful departamentului Monede şi medalii de la o casă de amanet. „Nu de multe ori, totuşi, avem olimpici în viaţă care-şi vând medaliile. Abia după trecerea lor în nefiinţă, se vând”, a conchis acesta.

Foto - Shutterstock