Cristina Ţopescu „Pun foarte mult suflet în ce fac!“

Are o carieră impresionantă, fiind unul dintre cei mai serioşi şi apreciaţi jurnalişti din România. Însă cum este Cristina Ţopescu atunci când nu se află în faţa camerei de fimat?

Cum reuşeşti să te menţii în formă?

Eu sunt o gurmandă. Mai mult gourmet,de fapt,adică mănânc cu o poftă nebună. Îmi plac foarte mult dulciurile,pâinea neagră cu seminţe... Recunosc,îmi place să mănânc lucruri bune şi atunci am variaţii de greutate. Dar mă ajută faptul că am făcut sport în copilărie,mai fac şi-acum,şi atunci metabolismul meu încă lucrează bine şi slăbesc foarte uşor.

Ce sporturi ai făcut?

Am făcut gimnastică sportivă de performanţă – de aceea am şolduri înguste şi umerii laţi – am făcut schi la liceul de schi din Predeal,tenis,călărie de la cinci ani,am făcut şi călărie acrobatică,la un moment dat... Asta e o mare durere a mea,că nu mai reuşesc să merg să călăresc. Nu mai am timp sau poate că nu ştiu să-mi fac timp. Eu pun foarte mult suflet în ce fac şi acum,de exemplu,având acest proiect nou cu emisiunea,toată săptămâna mă agit pentru ea.

Dar e ceva ce nu ştie lumea despre Cristina Ţopescu şi ar trebui să ştie?

Nu vreau să se ştie nimic despre mine. Ceea ce vreau,spun sau se vede.

Sau,mai bine zis,cum eşti tu dincolo de sticlă?

Mult mai relaxată decât spui tu că par la televizor. Când vorbeşti despre lucruri serioase,despre politică,despre tot felul de drame sociale,n-ai cum să ai decât o mină serioasă. Altfel,în particular,am multe motive să zâmbesc.

Spuneai într-un interviu că-ţi place să ai momentele tale de solitudine. Unde evadezi,ce-ţi place să faci în acele clipe?

Visul meu e să am o fermă de animale de toate felurile şi să am grijă toată ziua de ele. Pentru asta ar trebui să fiu rentieră,dar eu trebuie să muncesc ca să mă întreţin. 

Aş călări,aş sta cu văcuţe,capre,căţei,pisici şi seara aş citi sau m-aş uita la un film bun şi m-aş culca liniştită. Visez la o viaţă simplă,patriarhală,genul ăsta mă relaxează,dar nu prea am parte de ea.

Citeşte şi:

Elwira şi Mihai Petre „Dragostea nu are nevoie de sacrificii”

Maria Dragomiroiu:„Am rămas cu un gust amar pentru că n-am fost lângă copiii mei”