Cum este viaţa de chiriaş

Să stai cu chirie e un chin, dar şi o provocare. Ce-i drept, ai parte de multă adrenalină. Iar dacă mai şi schimbi des adresa, este o adevărată „plăcere“. Iată cum văd acest lucru două familii de chiriaşi!

De 7 ani în case străine

Emanuel (31 de ani) şi Geni Mahu (25 de ani) sunt căsătoriţi de 7 ani. Au plecat din oraşul natal,Piatra Neamţ,pentru o viaţă mai bună în Capitală. Erau conştienţi că visurile nu devin peste noapte realitate,aşa că au pornit de la premisa că vor lupta,chiar dacă o să le fie mai greu pe meleaguri străine.

Erau pregătiţi să muncească pe brânci pentru a reuşi. Însă ei s-au lovit de o realitate mai crudă când s-au apucat să-şi caute o locuinţă.

„Pe vremea aceea,povesteşte Emanuel,ne-am mutat într-o garsonieră din Ferentari şi-l aveam deja pe Rafael,băiatul nostru cel mare. La început,ni s-a părut minunat. Chiar dacă nu era casa noastră,era totuşi un loc în care să trăim decent,unde să ne creştem copilul. Dar problemele financiare n-au întârziat să apară.”

Chiria? Un salariu întreg!

Pe măsură ce timpul trecea,Emanuel şi Geni şi-au dat seama că spaţiul de joacă pentru cel mic era insuficient şi că trebuie să se mute într-o casă mai mare. Aşa că şi-au găsit un apartament cu două camere de toată frumuseţea. Au început cu amenajarea lui,cu lucruri după placul lor.

Familia Mahu câştigă aproximativ 4.000 de lei pe lună. Emanuel este artist plastic şi Geni este recepţioneră la un salon de masaj. Cu toate că au serviciu bun,numai chiria îi costă 1.500 de lei în fiecare lună. Altfel spus,salariul unuia dintre ei se duce numai pe asta. Este greu,mai ales când ai doi copii de întreţinut,ca să nu mai punem în calcul celelalte cheltuieli.

Un viitor incert

După cum spune Emanuel,cu banii daţi pe chirie în cei patru ani de când stau acolo,ar fi putut să-şi cumpere o casă. „Cel mai greu este să fii chiriaş când ai copii. Abia se obişnuiesc cu un loc pe care îl numesc "acasă" şi trebuie să plece de acolo la o nouă adresă. Ca să nu mai spun cum e când trebuie să te muţi de nu ştiu câte ori pe an. E groaznic să pleci mereu cu toate lucrurile după tine,din casă în casă.”

Şi totuşi,Emanuel şi Geni speră să le ofere cândva copiilor o casă în care să prindă rădăcini. Dacă nu se vor descurca în ţară,se gândesc să plece în străinătate şi s-o ia de la capăt. „Cel puţin,acolo chiriile sunt raportate la salariul minim pe economie şi oamenii nu sunt atât de stresaţi cu banii”,spun ei.

Chiriaşi,la început de drum

La fel de tineri,dar fără copii,Roxana (23 de ani) şi Bogdan Moise (30 de ani) nu sunt foarte deranjaţi de statutul de chiriaş. Bogdan lucrează la o firmă de IT şi Roxana este psihopedagog pentru copii cu dizabilităţi. D

upă cum spun ei,le-ar fi plăcut să aibă o casă în proprietate,însă,până una alta,nici chiria nu e foarte rea.„Cam 15% din ceea ce câştigăm dăm pe chirie lunar,adică până în 1.000 de lei. Dar n-avem altă soluţie,pentru că nu câştigăm îndeajuns de mult încât să ne cumpărăm locuinţă cu banii în mână şi nici nu riscăm să luăm credit”,zic ei.

Mereu cu valiza pregătită

Când stai cu chirie,cel mai greu îţi vine când te trezeşti că trebuie să eliberezi casa peste noapte. Şi asta mai ales când nu ai contract de închiriere,cum este cazul familiei Moise. „La fel de deranjant este şi când vrei să-ţi amenajezi spaţiul respectiv într-un anume fel. Noi vrem să trăim civilizat,confortabil,dar avem nevoie de aprobarea proprietarului pentru orice lucru pe care vrem să-l schimbăm”,spune Bogdan.

Pe deasupra,mai există riscul să dai peste vreun proprietar care nu-ţi respectă intimitatea sau care nu repară nimic în casă. Ca să nu mai vorbim de venirea pe lume a unui copil.

Asta ar schimba lucrurile pentru familia Moise. De curând căsătoriţi,îşi doresc din suflet un urmaş,dar şi alte condiţii de viaţă. „Un copil are nevoie de o cameră a lui,de un loc în care să se joace şi de multe altele. Aşa că atunci când se va naşte,ne vom muta într-un alt apartament”,completează Roxana.

Şi totuşi,"acasă"este lângă familie

Un lucru nu putem să negăm. Românul,mai mult decât alţi europeni,preferă să aibă un loc pe care să-l ştie al lui.

Iar motivele sunt multe,mai ales când are familie. Viaţa de chiriaş aduce cu sine nesiguranţă şi multe cheltuieli demne de luat în seamă.

Însă dincolo de acest aspect,să nu uităm că „acasă“ înseamnă şi oamenii dragi care te înconjoară. Cât îi ai aproape,viaţa în chirie parcă are un gust mai dulce!